Vasile Iordache
Vasile Iordache | |||
---|---|---|---|
Informații generale | |||
Data nașterii | (74 de ani) | ||
Locul nașterii | Iași, România | ||
Post | Portar | ||
Cluburi de seniori* | |||
Ani | Club | Ap | (G) |
1969–1971 | Poli Iași | 28 | (0) |
1971–1984 | Steaua București | 231 | (0) |
1984–1986 | FCM Brașov | 12 | (0) |
Echipa națională | |||
Ani | Țară | Ap | (G) |
1976–1984 | România | 25 | (0) |
* Apariții și goluri pentru echipa de club doar în cadrul campionatului intern | |||
Modifică date / text |
Vasile Iordache (n. , Iași, România) este un portar de fotbal român, Maestru al Sportului, retras din activitate în anul 1984. A fost supranumit Eroul de pe Wembley[1] datorită evoluției sale memorabile în meciul disputat sub culorile naționalei României contra Angliei. Este considerat unul dintre cei mai talentați portari de fotbal din România din toate timpurile.[necesită citare]
Cariera
[modificare | modificare sursă]Echipe de club
[modificare | modificare sursă]A început fotbalul la Iași în cadrul echipei FC Politehnica Iași în anul 1966, fiind remarcat repede de antrenorul Mișu Bârsan. La Iași s-a remarcat prin talent și seriozitate jucând în Divizia A în perioada 1968 - 1971.
În perioada 1972 - 1984 a jucat la clubul Steaua București, echipă cu care a atins consacrarea, remarcându-se prin precizia blocajelor și spectaculozitatea plonjoanelor.[2] Cu echipa Steaua București a câștigat 3 campionate naționale, și 3 Cupe ale României. Datorită devotamentului său față de Clubul Steaua a fost numit de către suporteri Ministrul Apărării cumulat cu faptul că Vasile Iordache a practicat fotbalul ca pe o disciplină militară considerând că terenul este câmpul lui de luptă.[necesită citare] La Steaua a fost antrenat de către fostul portar și antrenor al C. C. A.-ului Ion Voinescu, care a remarcat la acesta talentul deosebit și seriozitate sa afirmând că Vasile Iordache este unul dintre cei mai mari portari de fotbal pe care i-a avut România.[necesită citare] A mai jucat la FC Brașov în sezonul 1984 - 1985 unde și-a încheiat cariera de fotbalist. A jucat peste 259 de meciuri în prima ligă română. A jucat pentru echipa Steaua 12 ani acumulând peste 231 de jocuri numărându-se printre jucătorii cu cele mai multe meciuri în tricoul echipei.
Naționala
[modificare | modificare sursă]A debutat în echipa națională a României în meciul Bulgaria - România (1-0) din data de 12 mai 1976,[2] de atunci adunând 25 de selecții. A făcut parte din lotul echipei naționale a României care a participat la Campionatul European de Fotbal din Franța, din anul 1984. În anul 1980 a câștigat Cupa Balcanică după o finală România-Iugoslavia (scor 4-1).
România - Anglia 1980
[modificare | modificare sursă]Totul a început în 1980 când în ultimul meci al echipei naționale a României din acel an, este titular în memorabila victorie a României în fața Angliei, la București (scor 2-1).
Anglia - România 1981
[modificare | modificare sursă]Pe 29 aprilie 1981, pe Stadionul Wembley, în fața a 70.000 de spectatori, echipa națională a României întâlnea Anglia. Aflat la a șaisprezecea selecție în echipa națională, Vasile Iordache a făcut meciul vieții, reușind câteva parade de excepție, evoluția sa extraordinară fiind păstrată în supranumele primit de Iordache după meci, Eroul de pe Wembley.[3][4]
Antrenor
[modificare | modificare sursă]În cariera de antrenor a urmărit ca elevii lui să învețe de la el ce știa el să facă mai bine - să închidă poarta și să ascundă cheile. În 1984 a început cariera de antrenor la FC Brașov în sezonul 1984 - 1985, apoi s-a reîntors la Steaua București în 1986, perioadă în care a fost antrenorul lui Helmuth Duckadam, contribuind la performanța acestuia din finala de Cupa Campionilor câștigată de Steaua în 1986. După patru ani a fost numit antrenor principal la „U” Cluj, dar după un an se întoarce ca antrenor secund la Steaua.
În 1994 a părăsit România, și timp de opt ani a antrenat 3 echipe din Emiratele Arabe Unite: Al Shabab Al Arabi Club din Dubai, Al-Ahli Dubai și Al Ain Club. S-a întors la Steaua în 2002, intrând în stafful tehnic al echipei sub-21. După 2003 a făcut parte din stafful tehnic al lui Cosmin Olăroiu, antrenând la FC Național București, FCU Politehnica Timișoara și din nou Steaua București. În sezonul 2007-2008 a fost antrenor secund în Divizia B la Concordia Chiajna. În iunie 2008 este numit pentru o perioadă scurtă de timp antrenor secund al echipei Unirea Slobozia, urmând ca în perioada iunie -noiembrie 2008 să antreneze portarii echipei divizionare B F.C. Prefabicate Modelul Călărași. Din data de 25 noiembrie 2008 este antrenorul portarilor eschipei Sportul Studențesc. A făcut parte din stafful lui Cosmin Olăroiu, antrenor al echipei de fotbal Al Sadd Club Quatar.
Palmares ca antrenor
[modificare | modificare sursă]- 1986 finalist cu Steaua la Cupa Intercontinentală Toyota Cup[5]
- 1987 câștigă cu Steaua Supercupa Europei[5]
- 1994-1995 Campion Național al U A E Dubai cu Al Shabab
- 1995-1996 Câștigător al Cupei Emiratelor cu Al Shabab Club Dubai
- 1998-1999 Campion Național de Tineret cu Al Ahli Dubai
- 2000-2001 Campion Național al U A E cu Al Ain Club Dubai
- 2000-2001 Câștigă Cupa Președintelui
- 2006-2007 Campion Național al României cu Steaua
Palmares ca jucător
[modificare | modificare sursă]- 3 Titluri de Campion al României cu Steaua (1975-1976), (1977-1978), (1979-1980)â
- 3 Cupe ale României cu Steaua (1975-1976), (1978-1979), (1981-1982)
- Cupa Balcanică cu echipa Națională a României (1980)
Distincții
[modificare | modificare sursă]- Maestru Sportului
- Meritul Sportiv Clasa a II-a 2006 (Distincție acordată la Palatul Cotroceni de președintele Traian Băsescu)[6]
- Meritul Sportiv Clasa a III-a 2008 (pentru merite deosebite în fotbal, distincție acordată la Palatul Cotroceni de Traian Băsescu)[7][8]
Citate de Vasile Iordache (interviuri)
[modificare | modificare sursă]- Vasile Iordache: „Portarii sunt cei mai importanți dar și cei mai singuri. Luptă împotriva a 20 de jucători. După cinci comoții, hepatită, gâtul fracturat și toate degetele rupte nu regret nimic. Eu m-am născut să fiu portar. De o mie de ori tot asta aș alege. Aveam reacție, curaj. Am suferit mult dar sunt mândru”. (Interviu Gazeta Sporturilor 2007)[necesită citare]
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ Școala de portari[nefuncțională]
- ^ a b „copie arhivă”. Arhivat din original la . Accesat în .
- ^ Vasile Iordache, parte din Steaua!
- ^ „Tătă, distruge-le moralul!“
- ^ a b Siteul oficial al Ligii Profesioniste de Fotbal
- ^ „DECRET privind conferirea Medaliei Meritul Sportiv” (PDF). Monitorul Oficial al României Partea I Nr. 283/29.III.2006.
- ^ „DECRET privind conferirea Ordinului și Medaliei Meritul Sportiv” (PDF). Monitorul Oficial al României Nr. 241. . p. 3. Accesat în .
- ^ „Decorarea unor personalități ale fotbalului românesc”. Administrația Prezidențială. . Arhivat din original la . Accesat în .
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Fotbal de la A la Z de Mihai Ionescu, Radu Tudoran, Editura Sport-Turism 1984
- Anuarul Fotbalului Românesc (1973-1974; 1974-1975; 1979-1980), Editura Sport-Turism
- Romanian - Player of the year Award
- Revista Suporter Steaua (revista oficială a clubului Steaua)
- Federația Română de Fotbal
Legături externe
[modificare | modificare sursă]- Vasile Iordache pe romaniansoccer.ro
- Steaua lui Vasile Iordache
- Vasile Iordache, parte din Steaua!
- Vasile Iordache pe site-ul Stelei Arhivat în , la Wayback Machine.
|
|