Muammar al-Gaddafi

Muammar al-Gaddafi
Date personale
Nume la naștere	معمر محمد أبو منيار القذافي
Poreclă	Líder hermano y guía de la revolución
Născut	7 iunie 1942 în apropiere de orașul Sirt, Libia Italiană
Decedat	20 octombrie 2011 (69 de ani)[1][2][3][4][5] Sirt, Districtul Surt, Libia[6][7][8]
Înmormântat	Deșertul Libian
Cauza decesului	omor[9] (plagă împușcată[*]​[10])
Părinți	Mohammed Abdus-Salam[*][[Mohammed Abdus-Salam (Gaddafi's father)|​]] Aisha Ben Niran[*][[Aisha Ben Niran (Gaddafi's mother)|​]][11]
Căsătorit cu	Safia Farkash
Copii	Al-Saadi Gaddafi[*][[Al-Saadi Gaddafi (third son of former Libyan leader Muammar Gaddafi)|​]] Saif al-Islam Gaddafi Hannibal Muammar Gaddafi[*][[Hannibal Muammar Gaddafi (son of Muammar Gaddafi)|​]] Mutassim Gaddafi[*][[Mutassim Gaddafi (National Security Advisor for Libya (1974-2011))|​]] Saif al-Arab Gaddafi[*][[Saif al-Arab Gaddafi (son of Muammar Gaddafi (1982-2011))|​]] Khamis Gaddafi[*][[Khamis Gaddafi (son of former Libyan leader Muammar Gaddafi (1983-2011))|​]] Muhammad Gaddafi[*][[Muhammad Gaddafi (Libyan former executive and former sports manager)|​]] Ayesha Gaddafi[*][[Ayesha Gaddafi (Libyan colonel and lawyer)|​]]
Cetățenie	Regatul Libiei[12]  Republica Arabă Libiană[*]​  Marea Jamahiriye Arabă Socialistă Populară Libiană
Religie	Islam
Ocupație	politician scriitor ofițer
Limbi vorbite	limba arabă[13]
„Conducător și Ghid al Revoluției din Libia”
În funcție 1 septembrie 1969 – 20 septembrie 2011
Președinte	Mohamed Abu Al-Quasim al-Zwai
Precedat de	Idris I
Secretar General al Congresului General al Poporului
În funcție 2 martie 1977 – 2 martie 1979
Președinte	Abdul Ati al-Obeidi
Președinte al Comandei Revoluționare
În funcție 1 septembrie 1969 – 2 martie 1979
Prim-ministru
În funcție 16 ianuarie 1970 – 16 iulie 1972
Președintele Uniunii Africane
În funcție 2 februarie 2009 – 31 ianuarie 2010
Precedat de	Jakaya Kikwete
Succedat de	Bingu wa Mutharika
Premii	Ordinul Leului Alb (1982) Orden jugoslovenske velike zvezde[*][[Orden jugoslovenske velike zvezde |​]] (1999) Ordinul Stara Planina[*]​ Orden Bohdana Hmelnîțkoho[*][[Orden Bohdana Hmelnîțkoho (Ukrainian order)|​]] Ordinul Eliberatorului[*]​ (septembrie 2009) Xirka Ġieħ ir-Repubblika[*]​ Order of the Republic of The Gambia[*][[Order of the Republic of The Gambia (award of Gambia)|​]] (iulie 2009) Cheia de Aur a Madridului[*]​ (decembrie 2007) Order of Good Hope[*][[Order of Good Hope (Order of South Africa)|​]] (1997) ...mai multe...
Partid politic	independent
Alma mater	Benghazi Military University Academy[*][[Benghazi Military University Academy (military university academy in Libya)|​]] University of Libya[*][[University of Libya |​]] Joint Services Command and Staff College[*][[Joint Services Command and Staff College (British military academy)|​]] Fu Hsing Kang College, National Defense University[*][[Fu Hsing Kang College, National Defense University (Military school of Republic of China (Taiwan))|​]]
Profesie	ofițer de armată
Semnătură
Fișier:Muammar Gaddafi Signature.svg
Modifică date / text

Muammar Gaddafi  audio (ajutor·info) (lb. arabă: معمر القذافي, Muʿammar Qaddāfī, n. 7 iunie 1942, Qasr Abu Hadi^⁠(d), Districtul Surt, Libia – d. 20 octombrie 2011, Sirt, Districtul Surt, Libia^[14]) a fost conducătorul de facto al Libiei între 1969 și 2011.

Cunoscut și sub numele de Colonelul Gaddafi, Muammar Gaddafi s-a născut într-o familie de țărani beduini în apropiere de orașul Sirt. După ce a urmat școala din Fezzan între 1956 și 1961, a studiat dreptul ulterior înscriindu-se la academia militară libiană. A fost trimis la cursuri de perfecționare la Academia militară din Atena, Grecia,^[15] și în Marea Britanie la The British Army Staff College (actualmente, Joint Services Command and Staff College).^[16]

Pe data de 1 septembrie 1969, un grup de tineri ofițeri conduși de Gaddafi a dat o lovitură de stat (fără vărsare de sânge) pe când Regele Idris I se afla în Turcia la tratament medical. Prințul moștenitor Sayyid Hasan ar-Rida al-Mahdi as-Sanussi, nepotul regelui, a fost destituit și ținut sub arest la domiciliu. Monarhia a fost abolită, proclamându-se „Republică Arabă a Libiei”.^[17]

Cunoscut și pentru îmbrăcămintea sa oarecum excentrică și pentru ochelarii de soare pe care îi purta deseori, Gaddafi a dorit să devină un fel de Che Guevara al erei sale,^[18] dând refugiu sau armament elementelor radicale care se declarau anti-occidentale sau anti-imperialiste.^[18]

În 1970 a expulzat practic toți italienii din Libia.^[19]

În 1995 a expulzat cca 30.000 de palestinieni din Libia, ca reacție la acordul semnat dintre OEP și Israel.^[20]

Gaddafi și-a bazat noul regim pe o combinație de naționalism arab,^[21][22] aspecte ale bunăstării sociale din societăților occidentale,^[23][24][25] și ceea ce Gaddafi a numit „democrație populară”.^[26] Sistemul a fost numit „socialism islamic”. A permis în continuare proprietatea privată a micilor întreprinderi, dar cele mari au fost naționalizate (firmele petroliere în 1971.^[27])

După moartea idolului său Gamal Abdel Nasser (28 septembrie 1970), Gaddafi a încercat să devină liderul ideologic al națiunilor arabe. În 1972 a proclamat o „Federație a Republicilor Arabe” compusă din Libia, Egipt, Siria, dar țările nu s-au putut înțelege la detalii privind federația. În 1974 a semnat un acord cu liderul tunisian Habib Bourguiba referitor la o uniune între cele două țări, dar nici acest acord nu a durat.

Descrierea idealurilor acestei filosofii a făcut-o în așa-numita „Carte Verde”, publicată în trei ediții între 1975 și 1979. Gaddafi a creat o ideologie politică ca fundament al Revoluției Populare: A treia teorie internațională.

În 1977 a desființat republica și a instaurat Marea Jamahirie Arabă Socialistă Populară Libiană (în lb. arabă: „domnie a maselor”).

În anii 1980 mai mulți disidenți libieni din străinătate au fost uciși pentru că nu s-au reîntors în Libia până la termenul de 11 iunie, termen impus de autoritățile libiene.^[28][29]

Libia a ocupat în 1973 Fâșia Aouzou pe care o revendica și Ciadul. În 1987 trupe ciadiene au reușit să elibereze fâșia, iar în 1994, Curtea Internațională de Justiție a dat câștig de cauză Ciadului în acest conflict.^[30]

Gaddafi a fost un susținător fervent al Organizației pentru Eliberarea Palestinei, lucru care a dăunat relațiilor Libiei cu Egiptul când Egiptul a căutat un acord de pace cu Israelul în 1979.

De asemenea a susținut unele organizații de eliberare și mișcări de rebeli, de exemplu în Ciad, Sierra Leone, Liberia, Maroc, Iran, Filipine.^[31]

Când gruparea „Septembrie Negru” a atacat lotul israelian la Jocurile Olimpice de la München în 1972, omorând 11 atleți, Gaddafi a fost considerat unul dintre finanțatorii principali ai grupului.^[32][33]

Copii:

• Muhammad Gaddafi (1970 - 2011), fiu (Președintele Comitetului Olimpic Libian)^[34]
• Saif al-Islam Gaddafi (n.1972), fiu (pictor)^[35]
• Al-Saadi al-Gaddafi (n.1973), fiu (fotbalist)^[36]
• Hannibal Muammar Gaddafi (n.1975), fiu^[37]
• Mutasim-Billah Gaddafi (1977 – 2011), fiu (ofițer)^[35]
• Saif al-Arab al-Gaddafi (1982 – 2011)^[38]
• Khamis Gaddafi (1983 – 2011), fiu (polițist)^[39]
• Aisha Gaddafi (n.1976), fiică (avocată)^[40]
• Ayesha Gaddafi, fiică adoptivă (ucisă în bombardamentul american din 15 aprilie 1986)^[41]

Potrivit site-ului Gawker.com, unul dintre bucătarii care a lucrat pentru fostul lider libian povestește cum unele femei trebuiau duse de urgență la spital, imediat ce ieșeau din dormitorul lui. Gaddafi consuma foarte multă Viagra, iar excesele sale au determinat-o pe asistenta care îl însoțea permanent să-i ceară să reducă numărul de pastile luate zilnic. Dictatorul comandase mai multe dispozitive erotice, printre care și un aparat pentru alungire a penisului. Relațiile intime pe care el le întreținea frecvent cu gărzile sale de corp, poreclite "Călugărițele revoluției", sunt de asemenea oficial recunoscute.

Vezi: Mărturii: Ce le făcea Muammar Gaddafi amantelor sale, 14 noiembrie 2011, Aura Costache, Adevărul]

Ca un individ particular, Gaddafi a fost dat la ruminare și singurătate și ar putea fi retras. Reporterul Mirella Bianco l-a intervievat pe tatăl lui Gaddafi, care a declarat că fiul său a fost „întotdeauna serios, chiar taciturn”, fiind și curajos, inteligent, evlavios și orientat spre familie. Prietenii lui Gaddafi l-au descris lui Bianco ca pe un om loial și generos. Mai pe scară largă, el a fost adesea privit ca fiind „bizar, irațional sau quijotic”. Bearman a remarcat că Gaddafi era volatil din punct de vedere emoțional și avea un temperament impulsiv, CIA crezând că liderul libian suferea de depresie clinică. Gaddafi s-a descris ca fiind un „simplu revoluționar” și „musulman evlavios” chemat de Dumnezeu să continue munca lui Nasser. Gaddafi era un musulman auster și devotat, deși, potrivit lui Vandewalle, interpretarea sa despre islam a fost „profund personală și idiosincratică.”] El era, de asemenea, un pasionat de fotbal și îi plăcea atât să joace sportul, cât și călăria ca mijloc de recreere. Se considera un intelectual; era un fan al lui Beethoven și spunea că romanele sale preferate erau Cabana unchiului Tom, Rădăcinile și Străinul.^{[necesită citare]}

Nevoit să se ascundă de teama revoluționarilor, Gaddafi și-a petrecut ultimele zile din viață în condiții dure.

Pe 20 octombrie 2011 este găsit și capturat de către revoluționari în timp ce încerca să fugă din orașul Sirt. A murit în circumstanțe neelucidate. Curtea Internațională de Justiție a deschis o anchetă în privința morții lui Gaddafi, apreciindu-se că este vorba despre o crimă de război.

Trupul său neînsuflețit a fost expus publicului și mii de conaționali au venit pentru a se asigura că fostul lor lider este mort. A fost înhumat într-un loc necunoscut.

• Doctor honoris causa al Universității "Megatrend" din Belgrad.^[42]

La Wikicitat găsiți citate legate de Muammar al-Gaddafi.

Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Muammar al-Gaddafi

• Official personal website Arhivat în 15 ianuarie 2008, la Wayback Machine.
• Muammar al-Gaddafi la Internet Movie Database
• Lucrări de sau despre Muammar al-Gaddafi în biblioteci (catalog WorldCat)
• Collected material at Answers.com
• Muammar Gaddafi: a life in pictures The Guardian

Articole

• The NS Profile: Muammar al-Gaddafi, Sholto Byrnes, New Statesman, 27 august 2009
• Libya's Last Bedouin Arhivat în 30 octombrie 2010, la Wayback Machine., Rudolph Chimelli, Qantara.de, 2 septembrie 2009
• Gaddafi: The Last Supervillain? Arhivat în 18 august 2010, la Wayback Machine., slideshow by Life magazine
• Gaddafi's 40th Anniversary Arhivat în 5 aprilie 2011, la Wayback Machine., slideshow by The First Post
• ro Gaddafi, de la oaspete de seamă la dictator: Berlusconi îi pupa mâna, Sarkozy îl primea la Elysee, 23 februarie 2011, B1 TV
• ro Ultimii susținători ai dictatorului libian, 31 august 2011, Simona Mătieș, Evenimentul zilei
• ro Biografii comentate (XXII). Muammar Gaddafi, un alt dictator puțin țicnit, 18 iulie 2013, Calin Hentea, Ziarul de Duminică