propune
Etimologie
Din latină proponere. Confer franceză proposer (după pune).
Pronunție
- AFI: /proˈpu.ne/
Verb
| Conjugarea verbului (se) propune | |
| Infinitiv | a (se) propune |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) propun |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) propună |
| Participiu | propus |
| Conjugare | III |
- (v.tranz.) a supune o părere, o soluție, un proiect etc. discuției și aprobării cuiva.
- a da o sugestie, un sfat, a recomanda; a îndemna la ceva.
- Îl propune pentru avansare.
- (v.tranz.) a recomanda, a indica pe cineva pentru un post, într-un grad, într-o misiune etc.
- (v.tranz. și refl.) a-și manifesta intenția să înfăptuiască ceva; a (se) hotărî.
- (v.refl. pas.) (înv.) a preda o materie într-o instituție de învățământ.
Sinonime
- recomanda, (înv. și reg.) prepune, preconiza, intenționa
Cuvinte derivate
Traduceri
a pune ceva în deliberare
Etimologie
Din propune.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la prezent pentru propune.
- forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru propune.