pune

Vezi și : Pune, puñe, puñé, punë

Din latină pōnere.

• AFI: /ˈpu.ne/

1. (v.tranz.) a așeza, a instala, a plasa într-un loc.
2. (v.tranz.) a întinde, a expune.
3. (v.refl.) a se depune, a se așterne; fig. a începe, a se ivi.

   S-a pus zăpada.

   S-a pus o iarnă grea.

4. (v.tranz.) a aduce pe cineva într-o situație nouă neașteptată, a face pe cineva să ajungă într-o anumită stare.

   L-a pus în inferioritate.

5. a așeza, a numi pe cineva într-un rang, într-o demnitate, într-o slujbă; a determina, a fixa locul, ierarhia cuiva între mai mulți.
6. (v.tranz. și refl.) a (se) așeza într-un anumit fel, într-o anumită poziție.
7. (v.tranz.) a atârna, a agăța.
8. (v.tranz.) a face să stea într-un anumit loc, a așeza la locul dinainte stabilit sau cel mai potrivit, a depune la locul lui, a plasa; p. ext. a așeza într-un anumit loc față de alte obiecte de același fel, a aranja, a situa.
9. a planta, a sădi, a semăna.
10. (v.tranz. și refl.) a(-și) așeza pe corp obiectele de îmbrăcăminte necesare; a (se) îmbrăca sau a (se) încălța.
11. (v.tranz.) a depune valori bănești (în păstrare, spre fructificare etc.); a investi valori bănești.
12. (v.tranz.) a fixa, a stabili; orândui, a institui.

    A pune impozite.

    A pune un diagnostic.

13. (v.refl.) (pop.) a se împotrivi, a sta împotrivă.

    Te pui pentru un fleac!

14. (v.refl. recipr.) a se lua la întrecere, a se măsura sau a se compara cu cineva.
15. (v.refl.) a tăbărî asupra cuiva, a se repezi la cineva.
16. (v.tranz.) a face, a determina pe cineva să execute un lucru; a îndemna; a sili, a obliga.
17. a îmboldi; a asmuți.
18. (v.refl.) (adesea cu determinări introduse prin prep. "pe") a începe o acțiune, a se apuca (cu stăruință) de ceva.

• (fam. fig.) se așeza, se așterne, culca

• A pune foc = a) a incendia; b) fig. a înrăutăți situația
• A pune (ceva) la foc = a expune (ceva) acțiunii focului (pentru a fierbe, a găti etc.)
• A pune (cuiva ceva) la picioare (sau la picioarele cuiva) = a oferi (cuiva ceva util, valoros)
• A pune (cuiva ceva) înainte = a da (cuiva ceva) de mâncare
• A pune (ceva) la cântar (sau în cumpănă, în balanță) = a cumpăni, a chibzui (importanța, valoarea etc.) pentru a putea lua o hotărâre întemeiată
• A pune gura (pe ceva) = a gusta sau a mânca (ceva)
• A pune ochii (pe cineva sau ceva) = a se opri cu interes (asupra cuiva sau a ceva), a remarca, a dori să obțină; a supraveghea
• A pune piciorul (undeva) = a sosi (undeva)
• A pune ochii (sau privirea, nasul, capul) în pământ = a avea o atitudine modestă, plecând privirea; a se rușina, a se sfii
• (fam.) A pune osul = a munci din greu
• A pune umărul = a-și aduce contribuția la o acțiune; a contribui
• A(-și) pune (ceva) în (sau de) gând (sau în cap, în minte) = a avea intenția de a..., a plănui, a decide
• A pune o vorbă (bună) sau un cuvânt (bun) (pentru cineva) = a interveni în favoarea cuiva
• A pune coarne = a) a face o relatare cu adaosuri exgerate, neverosimile, inventate; b) a-și înșela soțul
• A pune (o chestiune, un subiect etc.) pe tapet = a aduce (o chestiune etc.) în discuție
• Unde (mai) pui că... = fără a mai socoti că...; presupunând, considerând că...
• A pune paie pe (sau peste) foc = a contribui la înrăutățirea unei situații grave, dificile
• A pune (pe cineva) jos = a trânti (pe cineva) la pământ
• A pune (pe cineva) sub sabie sau a pune (cuiva) capul sub picior = a ucide
• A pune (pe cineva) la zid = a) a împușca; b) a condamna, a demasca, a dezaproba
• (fam.) A pune bine (pe cineva) = a face cuiva rău, uneltind împotriva lui
• A(-și) pune capul (sau gâtul) (la mijloc) pentru cineva (sau ceva) = a-și primejdui viața; a fi singur, a garanta pentru cineva sau de ceva
• A pune (ceva) pe hârtie = a însemna, a nota
• A pune (o melodie) pe note = a transpune o melodie pe note muzicale
• (refl.) A se pune bine cu (sau pe lângă) cineva = a intra în voie cuiva, a se face plăcut cuiva (prin adulare, lingușeli, spre a obține avantaje)
• A pune (cuiva ceva) în vedere = a atrage (cuiva) atenția, a aduce la cunoștință
• A pune (pe cineva) în pâine = a angaja (pe cineva) într-o slujbă spre a-și câștiga existența
• A pune (pe cineva) în disponibilitate (sau, fam., pe liber) = a concedia, a elibera (pe cineva) dintr-o slujbă
• (tranz.) A pune (fire, fibre) în două (sau în trei, în patru etc.) = a forma un mânunchi din două (sau trei etc.) fire
• A pune caii = a înhăma
• A pune în scenă = a regiza, a monta o piesă de teatru
• A pune deoparte = a) a economisi; b) a rezerva (pentru cineva)
• A pune preț = a oferi un preț mare; p. ext. a considera valoros, merituos
• A se pune în calea cuiva = a împiedica pe cineva să acționeze
• (tranz.) A pune (de) față sau față în față = a compara; a confrunta
• A se pune cu gura pe cineva = a cicăli pe cineva sau a insista pe lângă cineva
• (reg.) A se pune (cu rugăminți, cu vorbe dulci etc.) pe lângă cineva = a ruga insistent pe cineva
• A se pune pe gânduri = a deveni gânditor, îngrijorat
• E pus pe... = e gata să...
• (tranz.) A-și pune puterea sau (toate) puterile = a-și da toată silința, a se strădui
• (tranz.) (în loc. și expr.) A pune (pe cineva sau ceva) la probă (sau la încercare) = a încerca pe cineva sau ceva (spre a-i cunoaște valoarea, însușirile)
• A pune (pe cineva) la cazne = a căzni, a chinui
• A pune o întrebare (sau întrebări) = a întreba, a chestiona
• A pune stavila = a stăvili
• A pune în primejdie = a primejdui
• A-și pune nădejdea (sau speranța, credința) în cineva sau ceva = a nădăjdui, a se încrede în ajutorul cuiva sau a ceva
• A pune temei = a se bizui, a se întemeia
• A pune vina (pe cineva sau ceva) = a învinui (pe nedrept)
• A pune în (sau pe) seama (sau la activul) cuiva (sau a ceva) = a atribui (pe nedrept)
• A pune grabă = a se grăbi
• A pune nume (sau poreclă) = a numi, a porecli
• A pune în valoare = a valorifica
• A pune în evidență = a evidenția, a sublinia, a releva
• A pune la îndoială = a se îndoi
• A pune la socoteală = a socoti, a îngloba
• A pune în loc = a înlocui
• A pune iscălitura = a iscăli
• A pune rămășag (sau pariu) = a paria
• A pune aprobarea = a aproba

Din pune.

1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru pune.
2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru pune.

Din puna.

1. forma de plural nearticulat pentru puna.

• DEX online