hare

Vezi și : haré

(English)

Din engleza medie hare, care provine din engleza veche hara < proto-germanică *hasô, din *haswaz („gri, cenușiu”).

Înrudit cu friziană (de vest) hazze, neerlandeză haas, germană Hase, suedeză hare și islandeză heri.

• AFI: /hɛər/
• AFI: /hɛɚ/
• AFI: /her/
• AFI: /heə/

hare, pl. hares

1. (zool.) iepure-de-câmp

• harebell
• harebrained
• harelike
• springhare

• hare and hounds
• hold with the hare and run with the hounds

Conjugarea verbului to hare
Infinitiv	to hare
Prezent simplu pers. 3 sg.	hares
Trecut simplu	hared
Participiu trecut	hared
Participiu prezent	haring

1. a alerga ca un iepure

• race, speed, tear

• form
• leveret

• harr

Din engleza medie harren, harien („a trage cu forță, a maltrata”), de origine incertă. Confer harry, harass.

Conjugarea verbului to hare
Infinitiv	to hare
Prezent simplu pers. 3 sg.	hares
Trecut simplu	hared
Participiu trecut	hared
Participiu prezent	haring

1. (ieșit din uz) a supăra; a hărțui

• excite; worry

• hear
• Hera
• RHAe
• rhea, Rhea

• Dictionary.com
• Wiktionary

---

(svenska)

Din suedeza veche hari, hæri. Origine germanică.

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Declinarea substantivului hare
u.	Singular		Plural
	Nehotărât	Hotărât	Nehotărât	Hotărât
Nominativ	hare	haren	harar	hararna
Genitiv	hares	harens	harars	hararnas

1. iepure de câmp

• harig

• harhjärtad
• harvärja

• kanin