biserică

Din latină băsĭlĭca.

• AFI: /bi'se.ri.kə/

1. clădire destinată celebrării unui cult creștin.
2. instituția creștinismului în ansamblu.
3. comunitate religioasă de același cult.

   Biserica ortodoxă.

• 1: (bis.) casa Domnului, (înv.) sfinție, sfințire

• bisericesc
• bisericește
• bisericos
• bisericuță
• îmbiserici
• îmbisericire

• biserica catolică
• biserica ortodoxă
• biserica protestantă

• bazilică
• catedrală

• A lua calea bisericii = a deveni evlavios, pios
• A (nu) fi ușă de biserică = a (nu) respecta morala religioasă, a (nu)-și îngădui abateri de la morala religioasă, a (nu) duce o viață pioasă; p. ext. a (nu) fi cinstit, a (nu) fi corect
• A nu fi dus (de multe ori) la biserică = a nu da importanță conveniențelor sociale; a nu se sfii să spună cuiva în față lucruri neplăcute

• DEX online