monta

Vezi și : Monta, montá, montă

• Din franceză monter.
• Din montă.

• AFI: /monˈta/

Conjugarea verbului monta
Infinitiv	a monta
Indicativ prezent pers. 1 sg.	montez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să monteze
Participiu	montat
Conjugare	I

I.

1. (v.tranz.) a fixa la locul lor diferite piese ale unui sistem tehnic; a asambla, a îmbina.
2. a fixa, a amplasa la locul de funcționare o parte a unui mecanism, a unui obiect.

   A monta un utilaj.

3. a fixa pietre prețioase într-o bijuterie.
4. a pregăti reprezentarea unui spectacol artistic, a pune în scenă.
5. (fig.) a pune la cale.
6. a întărâta pe cineva împotriva cuiva; a ațâța.

II.

1. (v.tranz.) (despre animale masculine) a efectua o montă, a fecunda.

I.

• 1: asambla
• 2: instala
• 4: regiza

I.

• demonta, dezasambla

• montură

Din montă.

• AFI: /ˈmon.ta/

1. forma de singular articulat pentru montă.

• DEX online

---

(italiano)

Din montare.

• AFI: /'monta/

monta f., monte pl.

1. (despre animale) înveliș, învelitoare

   Stazione di monta.

2. călare, ecvestru

• montare

• stazione di monta

Derivat regresiv din montare.

1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru montare.
2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru montare.