mizerie
Etimologie
Din latină miseria. Confer franceză misère.
Pronunție
- AFI: /mi'ze.ri.e/
Substantiv
| Declinarea substantivului mizerie | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | mizerie | mizerii |
| Articulat | mizeria | mizeriile |
| Genitiv-Dativ | mizeriei | mizeriilor |
| Vocativ | ' | ' |
- stare de extremă sărăcie, situație nenorocită, vrednică de plâns.
- A murit în mizerie.
- aspect exterior care arată o mare sărăcie, murdărie ori dezordine.
- ceea ce provoacă neplăceri, greutăți, suferință, griji, necazuri.
Sinonime
- 1: sărăcie, paupertate, (pop.) scăpătare, (înv. și reg.) ticală, (înv.) scăpăciune, scăpătăciune; calicie
Antonime
- 1: belșug, bogăție, bunăstare, opulență, prosperitate
Cuvinte derivate
Locuțiuni
- (loc. adj.) De mizerie = sărăcăcios; sărac; cu care nu se poate trăi.
Expresii
- A face (cuiva) mizerii = a persecuta (pe cineva)
Traduceri
stare de sărăcie extremă
|
|
aspect exterior care denotă sărăcie, murdărie sau dezordine