plâns

Din verbul a plânge.

• AFI: /plɨns/

Declinarea substantivului plâns
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	plâns	plânsuri
Articulat	plânsul	plânsurile
Genitiv-Dativ	plânsului	plânsurilor
Vocativ	plânsule	plânsurilor

1. faptul de a (se) plânge; tânguire; (concr.) lacrimi; plânset, plânsoare.

   Un plâns de copil.

   Oprește-ți plânsul!

• plânset, (fam. și peior.) bâzâială, bâzâit, bâzâitură; lacrimi (pl.), plângere, plânset, plânsoare; văitat, jelire

• râs

• plânsare
• plânsătură
• plânet
• plânsoare

• plângaci
• plângăcios
• plângăreț
• plângător
• plângătui
• plângătuire
• plângând
• plânge
• plângere
• plângeros
• plânget
• plângocea
• plânguros

• (loc. adj.) De plâns = care provoacă milă, vrednic de milă, jalnic.

Declinarea adjectivului plâns
	Singular	Plural
Masculin	plâns	plânși
Feminin	plânsă	plânse
Neutru	plâns	plânse

1. care a plâns, care poartă urme de lacrimi.

   Om plâns.

2. plângăreț.

• 1: înlăcrimat, lăcrimat

Din plânge.

1. forma de participiu trecut pentru plânge.

• DEX online