rest
Etimologie
Din neogreacă ρεστο (résto), franceză reste. Confer italiană resto, germană Rest.
Pronunție
- AFI: /rest/
Substantiv
| Declinarea substantivului rest | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | rest | resturi |
| Articulat | restul | resturile |
| Genitiv-Dativ | restului | resturilor |
| Vocativ | restule | resturilor |
- ceea ce rămâne dintr-un tot, dintr-un ansamblu din care cea mai mare parte a fost consumată, îndepărtată, luată, scoasă; rămășiță.
- tot ceea ce nu face parte din rândul lucrurilor menționate anterior.
- sumă de bani care se înapoiază celui care face o plată cu monede ori cu bancnote reprezentând o sumă mai mare decât cea cuvenită.
- (mat.) număr care reprezintă rezultatul unei scăderi; diferență.
- parte care rămâne nedivizată la o împărțire și care, adăugată produsului dintre împărțitor și cât, ne dă deîmpărțitul.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online