primi

Din slavă priimati, prijęti.

• AFI: /priˈmi/

1. (v.tranz.) a lua în posesiune sau a accepta ceea ce ți se oferă, ți se dă, ți se datorează; a obține, a căpăta; spec. a încasa.

   Am primit un colet.

   A primi felicitări.

   N-am primit chiria de la el de un an.

2. a-i fi atribuit un titlu, un rang etc.

   Și-a primit drepturile de autor.

3. a lua cunoștință de o știre, de o dispoziție etc.
4. a fi obiectul spre care se îndreaptă o acțiune sau care suferă efectele ei.

   A primi ceva în dar; a primi învoire; a primi ajutorul solicitat.

5. a se ocupa de un oaspete, a ieși în întâmpinarea lui; p. ext. a oferi cuiva ospitalitate; a găzdui.

   L-a primit în gazdă.

6. a avea oaspeți; a da o petrecere.
7. a accepta vizita cuiva (în interes profesional, personal etc.); a acorda o audiență.
8. a admite, a include, a încadra pe cineva într-o întreprindere, într-o instituție, într-o organizație etc.
9. a cuprinde, a îngloba, a include.
10. a consimți la..., a fi de acord cu...; a accepta, a admite.

    Nu primește opiniile lui.

11. a îmbrățișa o teorie, o doctrină, o concepție religioasă; a adera la...
12. a manifesta o anumită atitudine față de cineva sau de ceva.

• 1: încasa, obține, recepționa
• 2: încasa, ridica
• 4: căpăta, dobândi, obține, (înv. și reg.) prânde, (înv.) isprăvi, (fam. fig.) pupa
• 5: găzdui, lua
• 7: întâmpina
• 8: angaja, coopta
• 10: accepta, admite, împărtăși

• alunga, da, refuza, respinge

• primire
• primit
• primitor
• reprimi

Din primi.

1. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru primi.

Din prim.

• AFI: /primʲ/

1. forma de masculin plural pentru prim.

• DEX online