stea

• (pop.) steauă

Din latină stella.

• AFI: /ste̯a/

I.

1. corp ceresc cu lumină proprie, format dintr-o masă de gaze aflată la o temperatură foarte ridicată; (sens curent) orice corp ceresc (cu excepția Lunii) care strălucește noaptea pe bolta cerească.
2. (fig.) artistă celebră de cinematograf, de teatru, de operă etc.; vedetă.
3. epitet dat femeii iubite.

II.

1. (p.anal.) obiect, desen etc. care are o formă asemănătoare cu aceea prin care este reprezentată în mod convențional o stea.
2. (spec.) obiect simbolizând o stea, alcătuit dintr-un disc făcut din lemn, carton etc., cu numeroase colțuri, fixat într-o coadă de lemn și frumos împodobit, cu care umblă colindătorii cu ocazia sărbătorilor Crăciunului.
3. (tipogr.) asterisc, steluță.
4. pată albă pe fruntea unor animale.
5. (la pl.) pete rotunde de grăsime sau unsoare pe suprafața unui lichid.

• 1: astru
• 2: (fig.) vedetă
• 8: țintă

• protostea
• radiostea
• stelar
• stelat
• stelișoară
• steliță
• steluță

• steaua-pământului
• stea-de-mare
• stea căzătoare
• steaua dimineții
• stea cu coadă
• stea hiperdensă
• stea neutronică
• stea călăuzitoare
• Steaua Republicii Socialiste România
• cântec de stea
• steaua roții

• A vedea stele verzi = se spune când cineva primește o lovitură puternică
• A crede în steaua sa = a crede într-o soartă mai bună, a fi optimist
• A se naște sub o stea norocoasă (sau rea) = a avea (sau a nu avea) noroc
• Vai de steaua mea (sau a ta, a lui etc.) = vai de mine (sau de tine, de el etc.)
• A fi cu stea în frunte = (despre oameni) a fi (sau a se crede) mai grozav, mai deosebit decât alții

Din sta.

• AFI: /ste̯a/

1. forma de persoana a III-a singular la conjunctiv prezent pentru sta.
2. forma de persoana a III-a plural la conjunctiv prezent pentru sta.

• 1-2: (rar) steie

• DEX online