étoile
 Vezi și : etoile, étoilé
|
|
Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră! Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul „modifică pagina” și rezolvând următoarele probleme: Dezvoltare în alte limbi |
(français)
Etimologie
Din franceză medie estoile, care provine din franceză veche estoile, esteile < latină stēlla („stea”), din proto-italică *stērolā.
Înrudit cu catalană estrella, italiană stella, occitană estela, estiala, portugheză estrela, estrella, română stea și spaniolă estrella.
Pronunție
Substantiv
étoile f., étoiles pl.
- (astron.) stea
- (fig.) stea
- (geom.) stea
- (tipogr.) stea, asterisc, steluță
- L'utilisateur composant ce numéro est invité à taper étoile, puis les deux codes d'accès.
- (agr.) stea (pată albă de păr)
- (spec.) stea, vedetă, star
- C'est une étoile montante du cinéma français.
Sinonime
- 1: (astron.) soleil
- 4: (tipogr.) astérisque
- 6: star
Cuvinte derivate
- autoétoiler
- étoilement
- étoilé
- étoiler
- magnétoile
- primétoile
- protoétoile, proto-étoile
- réétoiler
- soirétoile
Cuvinte apropiate
Locuțiuni
locuțiuni
Etimologie
Din étoiler.
Verb
- forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru étoiler.
- forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru étoiler.
- forma de persoana a I-a singular la subjonctiv prezent pentru étoiler.
- forma de persoana a III-a singular la subjonctiv prezent pentru étoiler.
- forma de persoana a II-a singular la imperativ prezent pentru étoiler.