nou

Din latină novus, nova.

• AFI: /now/

1. făcut sau creat (relativ) de curând; care apare pentru prima dată.
2. (despre produse agricole, viticole etc.) din recolta anului în curs sau a anului imediat anterior.
3. care apare în locul unui lucru, al unei ființe etc. mai vechi; de azi.
4. care a fost executat sau cumpărat de curând; care se află în bună stare; care nu a mai fost folosit sau a fost puțin folosit.
5. cu aspect și conținut schimbat; transformat în bine.
6. evoluat, perfecționat.
7. care s-a ivit de curând, recent.
8. care se adaugă (într-o succesiune) la ceva (de același fel) ce exista de mai înainte, care este încă unul pe lângă cel existent.
9. lipsit de experiență, neexperimentat (din cauza absenței unei practici suficiente).

• recent (1, 3)
• contemporan, actual, neologic (2)
• reînnoit, refăcut (4)
• inutilizat, nefolosit, neîntrebuințat, neutilizat, neuzat.
• nepurtat, perfecționat, original, proaspăt

• vechi, depășit, neschimbat

• noiță
• nouț
• înnoi
• noutate

• nou venit
• nou-nouț
• lună nouă
• crai nou
• lumea nouă

• (loc.adv.) Din nou = încă o dată, iarăși, iar.

• Ce mai (e) nou? = ce s-a mai întâmplat în ultima vreme?
• Lume nouă! = exclamație familiară cu care se întâmpină oaspeții rari.

1. element care apare la un moment dat în procesul dezvoltării unui fenomen și care, în luptă cu elementele vechi, iese învingător.

• DEX '98 via DEX online

(Afrikaans)

Din ol. nauw

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

nou

1. strâmt

(català)

Din occitană veche (astăzi nòu) < latină novus („nou”).

Înrudit cu franceză nouveau, galiciană novo, italiană nuovo, portugheză novo, română nou și spaniolă nuevo.

• AFI: /ˈnɔw/

1. nou

   Un règim nou.

2. recent, proaspăt

• vell

• novetat
• novici

• novell
• novel·la
• innovar
• renovar

• de bell nou
• de cap i de nou
• de nou
• de nou en nou
• nou de trinca
• nou de trinquis

Din occitană veche nou < latină novem („nouă”).

Înrudit cu franceză neuf, galiciană nove, italiană nove, portugheză nove, română nouă și spaniolă nueve.

1. nouă

• novè
• novembre

nou m., nous pl.

1. (cifra) nouă

• anou

Din occitană veche (astăzi notz) < latină nux, nucem („nucă”).

Înrudit cu franceză noix, galiciană noz, italiană noce, portugheză noz, română nucă și spaniolă nuez.

nou f., nous pl.

1. (bot.) nucă
2. (p.ext.) miez, centru

• de molt ruïdo i poques nous
• de molt soroll i poques nous
• estar fins a la nou del coll
• molt soroll i poques nous

• Institut d'Estudis Catalans
• Viccionari
• Wiktionary

(Nederlands)

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

nou

1. acum

(sardu campidanesu)

Din italiană nuovo

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

nou

1. nou