apărea
Etimologie
Din latină apparere (după părea).
Pronunție
- AFI: /a.pə're̯a/
Verb
Conjugarea verbului apărea | |
Infinitiv | a apărea |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
apar |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să apară |
Participiu | apărut |
Conjugare | II |
- (v.intranz.) a se arăta în fața cuiva, a deveni vizibil cuiva, a se ivi; a lua naștere.
- Nu apare cu săptămânile la bibliotecă.
- a se arăta (cuiva) sub o anumită înfățișare, a lua (pentru cineva) un anumit aspect.
- Atunci a apărut și el.
- (despre publicații) a ieși de sub tipar.
- A apărut un nou dicționar.
Sinonime
- 1: se arăta, se ivi, se vedea, se zări, (italienism înv.) spunta
- 2: se arăta, se ivi, pica, (înv. și reg.) se scociorî, (înv.) se sfeti
- 3: ieși, se publica, se tipări
Antonime
Cuvinte derivate
Traduceri
a se arăta
|