Nestor Mahno
| Nestor Ivanovici Mahno | |
| Date personale | |
|---|---|
| Poreclă | ба́тько Махно́  |
| Născut | 26 octombrie / 8 noiembrie 1888 Huliaipole, Imperiul Rus, (azi Ucraina) |
| Decedat | 6 iulie 1934 Paris, Franța |
| Înmormântat | columbarul Père-Lachaise[*][1] |
| Cauza decesului | cauze naturale (tuberculoză) |
| Frați și surori | Savely Makhno[*] |
| Căsătorit cu | Agafia Kuzmenko |
| Copii | Olena Makhno[*] |
| Cetățenie |  Republica Populară Ucraineană Imperiul Rus |
| Religie | Ateism |
| Ocupație | Revoluționar anarho-comunist, pictor, decorator teatral |
| Locul desfășurării activității | Harkov[2] Kiev[2] Huleaipole |
| Limbi vorbite | limba rusă[3] |
| Batko | |
| În funcție 5 ianuarie 1919 – 28 august 1921 | |
| Partid politic | Anarho-comunism |
| Ideologie | platformism[*] Anarho-comunism socialism libertarian[*] |
Modifică date / text  | |
Nestor Ivanovici Mahno (în Нестор Іванович Махно, în Нестор Иванович Махно; n. , Huleaipole, Gubernia Ekaterinoslav, Imperiul Rus – d. , Paris, Franța) a fost un revoluționar ucrainean anarho-comunist care a condus o armată anarhistă în estul Ucrainei în timpul Războiului Civil din Rusia.
Mahno a comandat „Armata Revoluționară Insurecționară Ucraineană”, cunoscută și ca „Armata Verde” sau „Armata Anarhistă Neagră”. Cu o infanterie de 83.000 de soldați și o cavalerie de 20.000 de oameni a controlat un teritoriu cu aproximativ 7 milioane de locuitori. El a fost combătut și de țaristi dar și de Armata Roșie a bolșevicilor, precum și de Gărzile Roșii. A organizat temporar Teritoriile libere ale Ucrainei într-o structură care nu era nici capitalistă, nici comunistă.[4][5] Mahno a fost descris de teoreticiana Emma Goldman drept „o figură extraordinară” care a condus o mișcare revoluționară țărănească.[6] Mahno este considerat inventatorul „taceankăi”, o platformă mobilă trasă de cai, pe care se monta o mitralieră grea.[7]
Tinerețea
[modificare | modificare sursă]
Nestor Mahno s-a născut într-o familie țărănească săracă în Huliaipole, gubernia Ekaterinoslav, în regiunea Novorossia a Imperiului Rus (ulterior Regiunea Zaporoje, Ucraina).[8][9] El era cel mai mic dintre cei cinci copii ai familiei. A fost botezat pe 27 noiembrie (stil vechi) / 8 noiembrie (stil nou) 1888, dar nașterea sa a fost înregistrată oficial abia în 1889.
Tatăl lui a murit când el avea doar zece luni.[10] Orfanul a muncit de la șapte ani.[10] Când avea opt ani a intrat în școala primară, pe care a urmat-o numai în sezonul rece (iarna).[10] Când avea vârsta de doisprezece ani, muncea deja la culaci.[10]
La vârsta de 17 ani, principala sa meserie era cea de zugrav, devenind apoi turnător la un atelier metalurgic.[10]
Nestor Mahno a fost atras în Revoluția rusă din 1905.[10] În 1906, Mahno s-a alăturat organizației anarhiste[8], a fost arestat, judecat și achitat în 1906, din nou arestat 1907 și eliberat din lipsă de dovezi.[10] A treia oară a fost arestat în 1908, după infiltrarea unui agent secret în organizația anarhistă din care făcea parte[10]. În 1910, Mahno a fost condamnat la moarte prin spânzurare, dar sentința a fost comutată la închisoare pe viață în penitenciarul Butîrskaia din Moscova[10], unde a fost influențat de colegul de celulă Piotr Arșinov.[10][11][12] Mahno a fost eliberat după Revoluția din Februarie 1917.[11]
Organizarea mișcării țărănești
[modificare | modificare sursă]Note
[modificare | modificare sursă]- ^ Beauvis and Langlade, Le columbarium du Père-Lachaise, 1992[*]Le columbarium du Père-Lachaise, 1992 (book)|]], p. 61 Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ a b „Nestor Mahno”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ Yekelchyk 2007, p 80.
- ^ Charles Townshend, John Bourne, Jeremy Black (). The Oxford Illustrated History of Modern War. Oxford University Press. ISBN 0198204272.
- ^ Emma Goldman (). My Disillusionment in Russia. Courier Dover Publications. p. 61. ISBN 048643270X.
- ^ William Henry Chamberlin, Russia's Iron Age, Ayer Publishing, 1970, p. 201; V. Rapoport, Y. Alekseev, V. G. Treml (tradus de B. Adams), High Treason: Essays on the History of the Red Army, 1918-1938, Duke University Press, 1985, p68; Michael Malet, Nestor Makhno in the Russian Civil War, Macmillan, 1982, p85; Steve Zaloga, Leland S. Ness, Red Army Handbook, 1939-45, Sutton, 1998, p105
- ^ a b Paul Avrich (). Anarchist portraits. Princeton University Press. p. 111. ISBN 0691006091.
- ^ Alexandre Skirda (). Nestor Makhno: Anarchy's Cossack. AK Press. p. 17. ISBN 1902593685.
- ^ a b c d e f g h i j Makhno, Nestor, 1889-1934 Libcom
- ^ a b Paul Avrich (). Anarchist portraits. Princeton University Press. p. 112. ISBN 0691006091.
- ^ Edward R. Kantowicz (). The Rage of Nations. Wm. B. Eerdmans Publishing. p. 173. ISBN 0802844553.
Legături externe
[modificare | modificare sursă]Materiale media legate de Nestor Mahno la Wikimedia Commons
