Mircea Zaciu
| Mircea Zaciu | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1]  Oradea, România |
| Decedat | (71 de ani)[1] Cluj-Napoca, România |
| Cetățenie |  România |
| Ocupație | critic și istoric literar |
| Limbi vorbite | limba română[2] limba germană |
| Studii | Universitatea Babeș-Bolyai |
| Activitatea literară | |
| Patronaj | Universitatea Babeș-Bolyai |
| Operă de debut | Masca geniului |
Modifică date / text  | |
 Membru de onoare al Academiei Române |
|---|
Mircea Zaciu (n. 27 august 1928, Oradea – d. 21 martie 2000, Cluj) a fost un critic și istoric literar român, membru de onoare al Academiei Române.
Biografie
[modificare | modificare sursă]S-a născut într-o familie urbană, de religie unită (greco-catolică).[3] În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial s-a refugiat împreună cu familia la Arad, unde a urmat cursurile Liceului Moise Nicoară.[4] Acolo a cunoscut pentru prima dată condiția de minoritar, condiție generată de apartenența sa la Biserica Română Unită.[5]
A fost licențiat al Facultății de Filologie a Universității „Victor Babeș” din Cluj, pe care a absolvit-o în anul 1952. Profesor universitar, doctor în litere, a fost, în același timp, eseist, diarist, prozator și poet, coordonator al Dicționarului scriitorilor români, alături de Marian Papahagi și Aurel Sasu.
A format la Cluj o școală de critică și istorie literară. Editor coordonator al colecției „Restituiri” a Editurii Dacia din Cluj. A colaborat la diverse reviste din țară: „Tribuna”, „Convorbiri literare”, „Steaua”, „România literară”, „Apostrof, „Vatra” etc. Este autorul unui Jurnal intim în patru volume, care cuprinde și perioada de la sfârșitul anilor optzeci, anii cei mai sumbri ai dictaturii lui Nicolae Ceaușescu. În volumele sale de eseuri critice a abordat mai ales literatura scrisă în Transilvania, s-a ocupat de opera lui Ion Agârbiceanu într-o monografie separată, dar chintesența acestor preocupări se găsește în volumul Ca o imensă scenă, Transilvania....
Lucrări publicate
[modificare | modificare sursă]
Volume
[modificare | modificare sursă]- Amiaza unei revolutii (E.S.P.L.A., București, 1954);
- Ion Agârbiceanu (E.S.P.L.A., București, 1955; reedit. 1964; Ed. Minerva, București, 1972);
- Unde sfirseste pustiul... (Editura Tineretului, București, 1956);
- Inceputul sfarșitului (E.S.P.L.A., București, 1956);
- Nuvela romanească (Editura Didactică și Pedagogică, București, 1964);
- Masca geniului (Editura pentru Literatură, București, 1967);
- Glose (Ed. Dacia, Cluj, 1970);
- Colaje (Ed. Dacia, Cluj, 1972);
- Sechestrul - Trei piese de teatru (Ed. Dacia, Cluj, 1972);
- Ordinea și aventura (Ed. Dacia, Cluj, 1973);
- Bivuac (Ed. Dacia, Cluj, 1974);
- Lecturi și zile (Ed. Eminescu, București, 1975);
- Alte lecturi și alte zile (Ed. Eminescu, București, 1976);
- Teritorii (Ed. Dacia, Cluj, 1976);
- Scriitori români (Editura Didactică și Pedagogică, București, 1978);
- Lancea lui Ahile (Editura Cartea Romanească, București, 1980);
- Cu cărțile pe masă (Editura Cartea Romanească, București, 1981);
- Ion Agarbiceanu, 100 de ani de la nastere 1882-1982 (Editura Cartea Romanească, București, 1982);
- Viaticum (Editura Cartea Romanească, București, 1983; reeditat în 1998);
- Jurnal, 4 vol., (1993-1998)
- Clasici și contemporani (Editura Didactică și Pedagogică, București, 1994);
- Ca o imensă scenă, Transilvania ... (Editura Fundatiei Culturale Romane, 1996);
- Dicționarul scriitorilor români, 4 vol., coordonator (1995-2002);
- Scrisori nimănui (Editura Cogito, 1996);
- Departe/Aproape (Editura Didactică și Pedagogică, București, 1998);
- Dicționarul esențial al scriitorilor români, coordonator (2000);
- Jucătorul de rezervă (Ed. Biblioteca Apostrof, 2000).
Corespondență
[modificare | modificare sursă]- Dialog epistolar - cu Ion Brad (Editura Curtea Veche, București, 2003);
- Mircea Zaciu; Octavian Șchiau – Corespondență (1956-2000) (Ed. Scoala Ardeleană, Cluj, 2015);
- Ore, zile, ani de prietenie. Corespondență Ion Pop - Mircea Zaciu (1964-2000) (Ed. Scoala Ardeleană, Cluj, 2020);
- Interviuri (Editura Limes, 2007).
Antologii
[modificare | modificare sursă]- Cu bilet circular. O antologie (posibilă) a schiței românești (Ed. Dacia, Cluj, 1974).
Ediții
[modificare | modificare sursă]- Ceasuri de seară cu Ion Agârbiceanu (1982);
- Liviu Rebreanu după un veac (1985).
Afilieri
[modificare | modificare sursă]- Membru al Uniunii Scriitorilor din România.
- Membru onorific al Academiei Române.
Note
[modificare | modificare sursă]
- ^ a b Autoritatea BnF, accesat în
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ Mircea Zaciu, Respectul și îngăduința pentru Celălalt, în: Alexandru Cistelecan (coord.), Un destin istoric: Biserica Română Unită, Târgu Mureș 1999, pag. 189.
- ^ Op. cit.: "La Arad venisem într-un liceu cu majoritatea elevilor ortodocși, copii din familiile bogate arădene sau de bogați podgoreni și proprietari de pământuri fecunde, în care mai recunoșteai un prototip slavician."
- ^ Op. cit.: „Am simțit acolo pentru întâia oară discriminarea religioasă, puținii uniți câți eram deveniserăm curând obiectul deriziunii și „umorului” specific zonei, cruzime infantilă și prejudecată, destul pentru a ne răni sensibilitatea stigmatizată prin apelativul strigat de ceilalți, când ne separam la orele de religie, „papistașii”, poreclă încă blândă (și la urma urmelor deloc infamantă), ne grupam în Reuniunea Mariană duminicile, după liturghia de la mica (dar îngrijita) biserică unită ce se afla alături de episcopia ortodoxă.”
Bibliografie suplimentară
[modificare | modificare sursă]- Săndulescu, Al. (), Întoarcere în timp: memorialiști români, Ediția a II-a, revăzută și adăugită, București: Editura Muzeul Național al Literaturii Române, pp. 420–425
- Gheorghe Glodeanu, Narcis și oglinda fermecată. Metamorfozele jurnalului intim în literatura română, Editura Tipo Moldova, Iași, 2012, pp. 387-407.
