Legea lui Linus

Legea lui Linus este un adagiu formulat de Eric S. Raymond în cartea sa Catedrala și Bazarul care informal are următorul enunț: „fiind dați suficienți ochi, orice defect e superficial”. Mai formal se poate spune: „Dacă se dă o bază suficient de largă de colaboratori pentru testare și dezvoltare, aproape orice problemă va fi identificată rapid, iar soluția va fi evidentă pentru cineva.”^[1]

Legea constituie o încercare de a sintetiza atitudinea lui Linus Torvalds care a stat la baza strategiei ce a dus la dezvoltarea rapidă a nucleului Linux și a inovat modul în care se dezvoltă software-ul liber, având implicații și asupra software-ului proprietar.

Folosind Internetul și apelând la oricine pentru a testa și contribui la dezvoltarea proiectului, Torvalds a schimbat viziunea asupra defectelor. În modelul tradițional de dezvoltare acestea sunt niște fenomene profunde și insidioase care necesită multe luni de muncă dedicată din partea câtorva pentru a ajunge la un produs de încredere. În noul model, defectele sunt niște probleme superficiale care devin rapid „transparente pentru cineva”, formularea lui Raymond.^[1] Potrivit lui Linus Torvalds persoana care identifică problema este rareori cea care o rezolvă „Cineva găsește problema și altcineva o înțelege. Și pot spune în mod oficial, partea mai dificilă e găsitul.”, spune Linus.^[1]

Criticii acestui adagiu aduc drept argumente opinia că profunzimea unei probleme e mai degrabă o carateristică a problemei și nu depinde de numărul de ochi, și că probabilitatea apariției unei soluții, din nou nu depinde de numărul de ochi, ci de calitatea minților din spatele ochilor.^[2]