Giuseppe Ungaretti
| Giuseppe Ungaretti | |
 | |
| Date personale | |
|---|---|
| Născut | [1][2][3][4][5]  Alexandria, Egipt[5] |
| Decedat | (82 de ani)[6][7][5][2] Milano, Italia[5] |
| Înmormântat | cimitero del Verano[*][8] |
| Cauza decesului | cauze naturale (Bronhopneumonie) |
| Număr de copii | 3 |
| Cetățenie |  Italia (– și )[9] Regatul Italiei (–) |
| Religie | catolicism |
| Ocupație | poet traducător jurnalist eseist scriitor cadru didactic universitar[*] |
| Locul desfășurării activității | Roma São Paulo |
| Limbi vorbite | limba italiană[10][11] limba engleză limba franceză[10] limba spaniolă limba portugheză limba portugheză braziliană |
| Partid politic | Partidul Național Fascist |
| Studii | Universitatea din Paris |
| Profesor pentru | Raffaele Brignetti[*], Leone Piccioni[*], Fulvio Longobardi[*], Walter Mauro[*], Ornella Sobrero[*], Mario Petrucciani[*] |
| Limbi | limba franceză limba italiană |
| Patronaj | Universidade de São Paulo[*] Universitatea Sapienza din Roma |
| Note | |
| Premii | Premiul Internațional Neustadt pentru Literatură[*] |
| Semnătură | |
 | |
Modifică date / text  | |
Giuseppe Ungaretti (n. , Alexandria, Egipt – d. , Milano, Italia) este considerat unul dintre cei mai importanți scriitori italieni ai secolului XX. Poet de factură modernistă, jurnalist, eseist și critic, s-a numărat printre exponenții mișcarii literare novatoare numită ermetism. Își publică o parte importantă a operei în perioada războiului, în timp ce era înrolat pe front. Numele i-a fost asociat cu direcții avangardiste precum futurismul sau dadaismul. A fost apropiat al regimului fascist, trecutul său constituind un subiect de aprinse dezbateri.
Biografie
[modificare | modificare sursă]Giuseppe UNGARETTI s-a născut în Africa, în cartierul periferic Moharrem Bey al orașului Alexandria (Egipt), unde familia sa de origine toscană avea o antrepriză în brutărie. A trăit acolo până la 23 de ani. În 1912 pleacă să studieze în Franța, la Sorbona. Tânărul Ungaretti își regăsește originile peninsulare abia în 1915, când se înrolează voluntar în armata italiană, intrată în primul război mondial. Nu va părăsi frontul decât în 1918, pentru a se transfera cu regimentul său în Franța. Al treilea continent din viața autorului este America Latină. După un popas în Argentina, el va fi profesor de italiană la Universitatea din Sao Paulo, în Brazilia, între 1936 și 1942.
Publicații
[modificare | modificare sursă]Poezie
[modificare | modificare sursă]- Il porto sepolto (1916 și 1923)
- La guerra (1919 și 1947)
- Allegria di naufragi (1919)
- L'allegria (1931)
- Sentimento del tempo (1933)
- Traduzioni (1936)
- Poesie disperse (1945)
- Il dolore (1947)
- La terra promessa (1950)
- Un grido e paesaggi (1952)
- Il taccuino del vecchio (1960)
- Vita di un uomo (1969)
Proză
[modificare | modificare sursă]- II povero nella città(1949)
- Il Deserto e dopo (1961)
Traduceri în limba română
[modificare | modificare sursă]- Cele mai frumoase poezii, Editura Tineretului, 1963. Traducere de Miron Radu Paraschivescu și Alexandru Balaci
- Bucuria, Editura Univers, 1988. Traducere de Alexandra Ungureanu
- Viața unui om, Editura Paralela 45, 2010. Traducere de Ilie Constantin [12]
Premii literare
[modificare | modificare sursă]Ungaretti este laureat al Premiului Internațional Neustadt pentru Literatură, la ediția inaugurală din 1970
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ a b Enciclopedia on line, accesat în
- ^ Giuseppe Ungaretti, Enciclopédia Itaú Cultural, accesat în
- ^ BeWeB, accesat în
- ^ a b c d Archivio Storico Ricordi, accesat în
- ^ The Fine Art Archive, accesat în
- ^ Giuseppe Ungaretti (în spaniolă), Enciclopedia de la Literatura en México
- ^ Find a Grave
- ^ LIBRIS, , accesat în
- ^ a b CONOR.SI[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ Ce mai citim? Viata unui om, 28 iulie 2010, Ziare.com, accesat la 23 ianuarie 2014
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Giuseppe UNGARETTI, revista România literară nr. 4, 2007[1]
