Gheorghe Calciu-Dumitreasa

Acest articol sau această secțiune are bibliografia incompletă sau inexistentă. Puteți contribui prin adăugarea de referințe în vederea susținerii bibliografice a afirmațiilor pe care le conține.

Tonul acestui articol sau al acestei secțiuni este nepotrivit pentru o enciclopedie. Puteți contribui la îmbunătățirea lui sau sugera modificările necesare în pagina de discuție.

Gheorghe Calciu-Dumitreasa
Date personale
Născut	23 noiembrie 1925 Mahmudia, Tulcea, România
Decedat	21 noiembrie 2006 (80 de ani)[1] Washington, D.C., District of Columbia, SUA
Înmormântat	Mănăstirea Petru Vodă
Cetățenie	România  Statele Unite ale Americii
Religie	creștinism ortodox[*]​
Ocupație	preot
Limbi vorbite	limba română
Activitate
Partid politic	Mișcarea Legionară
Modifică date / text

Gheorghe Calciu-Dumitreasa (n. 23 noiembrie 1925, Mahmudia, Tulcea, România – d. 21 noiembrie 2006, Washington, D.C., District of Columbia, SUA) a fost un preot ortodox român, legionar și disident anticomunist. Deținut în închisoarea pentru studenți de la Pitești (1949-1951) a colaborat cu Securitatea participând la așa-numita reeducare, la torturarea deținuților, în colaborare cu Eugen Țurcanu,^[2][3] activitate pentru care — ulterior — s-a căit și s-a pocăit.

Părintele Calciu a fost anticomunist și membru al Mișcării Legionare pentru care a fost condamnat la 21 de ani de închisoare sub comuniști (1948-1964, 1979-1984). În închisoarea pentru studenți de la Pitești (1949-1951) a făcut compromisuri, participând la reeducare. Ulterior a refuzat compromisuri cu sistemul comunist.^{[necesită citare]}

A fost transferat apoi la Gherla. În procesul intentat vinovaților reeducării de la Pitești, Gheorghe Calciu se apără opunându-se culpabilizării deținuților, pe motiv că adevărații vinovați sunt cei din conducerea Securitătății și a Ministerului de Interne (Alexandru Nicolschi, colonelul Teodor Sepeanu și alții)^{[necesită citare]}.

În luna iulie 1958 este transferat la Jilava, la secția numită Casimca (celulele erau situate la câțiva metri sub pământ, fără iluminare naturală și fără altă aerisire decât 3 găuri în ușă, cu apă curgând continuu pe pereți). I-a avut colegi de celulă pe Iosif V. Iosif, Marcel Petrișor și pe liderul tineretului legionar, Constantin Oprișan. Alături de ceilalți doi colegi, au avut grijă permanent de Oprișan, care era bolnav de tuberculoză și care nu beneficia de asistență medicală. Marcel Petrișor mărturisește că, într-un gest de solidaritate, Gheorghe Calciu și-a tăiat venele scurgând sânge în gamelă, pentru ca, după decantarea hematiilor să-i dea să bea limfa lui Costache Oprișan, care pierduse mult sânge^{[necesită citare][4]}.

{{necesită citare]. În urma amnistiei generale din 1964, Gheorghe Calciu a fost eliberat și i-a fost stabilit domiciliu obligatoriu în Bărăgan. A urmat Filologia și Teologia, fiind învestit cu harul preoției. Devine profesor la Seminarul Teologic Ortodox din București. La marele cutremur din 4 martie 1977, o aripă a internatului Seminarului se prăbușește. Chemat de seminariști, vine în toiul nopții de acasă și este singurul profesor care, alături de câțiva elevi, lucrează cu mâinile goale toată noaptea pentru a încerca să salveze de sub dărâmături pe cei patru seminariști îngropați sub moloz.}}

La Seminarul Teologic Ortodox din București s-a opus ateismului. În Postul Sfintelor Paști, din anul 1978, ține un șir de 7 prelegeri, intitulate „Șapte cuvinte către tineri”. Ia atitudine public față de dărâmarea Bisericii Enei din București, pe locul căreia se planificase construirea unei crâșme. Pe tot parcursul acestei perioade primește zilnic telefoane de amenințare. Atât predicile ținute cât și protestul față de demolarea Bisericii Enei îl aduc din nou în vizorul Securității. Este arestat în anul 1979, judecat și condamnat la mai mult de 10 ani de închisoare. I se confiscă și averea, astfel încât soția și copilul rămân fără frigider, aragaz și alte bunuri de strictă folosință, fapt care a determinat un val de proteste din partea exilului românesc: Mircea Eliade, Virgil Ierunca, Eugen Ionescu, Monica Lovinescu, Paul Goma. A fost mai întâi internat la secția de psihiatrie a penitenciarului Jilava, apoi a fost transferat la penitenciarul Aiud, unde a avut colegi de celulă condamnați pentru omor.^{[necesită citare]} Cea mai mare perioadă a detenției a petrecut-o în izolare. În timpul detenției a fost bătut, umilit și ținut nemâncat.^{[necesită citare]} După 5 ani și jumătate, în 20 august 1984, este eliberat, ca urmare a presiunilor internaționale venite din partea liderilor lumii, cum ar fi Margaret Thatcher, Ronald Reagan, Papa Ioan Paul al II-lea. Contrar voinței sale, în anul 1985 este obligat să părăsească țara împreună cu familia.

În anul 1985, se stabilește în Statele Unite. Între sfârșitul anului 1985 și 1988 a locuit cu familia la Cleveland. Pentru a-și asigura existența sa și a familiei, a lucrat și în construcții, ca muncitor necalificat. În anul 1989 se mută cu familia la Washington DC, unde preia parohia românească „Sfânta Cruce”. A continuat să muncească în construcții până când a reușit să-și cumpere o casă, la circa 20-30 kilometri de biserica parohială. În SUA și-a continuat eforturile pentru apărarea intereselor românilor, fiind autorul ideii Romfest și unul dintre fondatorii evenimentului bienal - cea mai mare sărbătoare a românilor de pretutindeni -, al cărui Comitet Internațional îl conducea.

Este primit la Casa Albă de 2 președinți - Ronald Reagan și George W. Bush.

Părintele Calciu slujea la Biserica Ortodoxă Română „Sfânta Cruce” din orașul Alexandria, statul Virginia (lângă Washington D.C.). În anul 2006 a catalizat eforturile pentru întemeierea unei noi biserici pentru românii din zona Washington D.C., Biserica Sf. Andrei.

Călătorea aproape anual în România, ținând conferințe și vizitând prieteni.

Faptul că glorifica Frățiile de Cruce și pe Corneliu Zelea Codreanu rămâne un fapt controversat. Acesta a negat Holocaustul într-un interviu din 2006, luând apărarea legionarismului.^[5]

Bolnav de un cancer al pancreasului și operat la Spitalul Militar din București, a fost vizitat, printre alții, de Părintele Arhimandrit Iustin Pârvu de la Mănăstirea Petru Vodă, de Î.P.S.S. Bartolomeu Anania, Mitropolitul Clujului, Albei, Crișanei și Maramureșului și de Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române la acea vreme, Prea Fericitul Teoctist.

A murit în Statele Unite, în ziua de 21 noiembrie 2006. Slujba de înmormântare a fost oficiată de Episcopul Vicar Irineu Duvlea. În țară, a fost prohodit în biserica Radu Vodă (de unde fusese alungat în 1979) de însuși Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Teoctist, alături de alți ierarhi și foști elevi, ajunși acum preoți. Conform dorinței sale, este înmormântat în țară, în cimitirul Mănăstirii Petru Vodă, din județul Neamț.

6. Viața părintelui Gheorghe Calciu după mărturiile sale și ale altora, Editura Bonifaciu, 2007

• Șapte cuvinte către tineri (Ed. Anastasia, București, 1996).
• Christ is calling you. A course in catacomb pastorship (St. Herman of Alaska Brotherhood, Platina/California, 1997).
• Rugăciune și lumină mistică. Eseuri și meditații religioase (Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 1998).
• Războiul întru cuvânt. Cuvintele către tineri și alte mărturii (Ed. Nemira, București, 2001).
• Homo americanus. O radiografie ortodoxă (Ed. Christiana, București, 2002; reed. 2007).
• Testamentul Părintelui Calciu. Ultimele sale cuvinte, cu un portret biografic și șapte evocări (Ed. Christiana, București, 2007).
• Suferința ca binecuvântare (ediție îngrijită de ieromonah Savatie Baștovoi, Ed. Cathisma, București, 2007).
• Mărturisitorul prigonit. Predici, eseuri și meditații religioase (Ed. Crigarux, Piatra Neamț, 2007).
• Viața Părintelui Gheorghe Calciu, după mărturiile sale și ale altora (Ed. Christiana, București, 2007).
• Fiți jertfelnici! De la cuvintele către tineri la mărturiile testamentare (Ed. Christiana, București, 2012).
• Cuvintele către tineri (Ed. Christiana, București, 2015).
• Viața Părintelui Gheorghe Calciu, după mărturisirile sale și ale altora, îngrijit la Mănăstirea Diaconești (Băcau), Editura Christiana, București, 2007 - recenzie
• Lucian D. Popescu, Introducere în omiletica Părintelui Gheorghe Calciu, Editura Christiana, București, 2010
• Dezgroparea Părintelui Calciu. Dosarul unui abuz, mic documentar îngrijit de Răzvan Codrescu, Editura Christiana, București, 2014

• en Necrolog în Washington Post
• en Necrolog în The Guardian
• en Necrolog în The Independent
• Noel Bernard, „Cazul Gheorge Calciu-Dumitreasa și Ion Cană” (Editorial Audio), 29 octombrie 2009, Europa Liberă
• Parintele Gheorghe Calciu Dumitreasa, 21 noiembrie 2012, Teodor Dănălache, CrestinOrtodox.ro
• Preotie si jertfa^{[nefuncțională]}, 22 mai 2005, Daniela Sontica, Jurnalul Național
• Părintele Gheorghe Calciu, suferința până la capăt, 10 ianuarie 2010, Daniela Cârlea Șontică, Jurnalul Național
• Parintele Gheorghe Calciu Dumitreasa, 21 noiembrie 2012, Teodor Dănălache, CrestinOrtodox.ro
• Parintele Gheorghe Calciu a venit acasa pentru odihna cea vesnica, 7 decembrie 2006, Raluca Tanaseanu, CrestinOrtodox.ro
• Exilat ca sa taca, 24 octombrie 2005, Carmen Preotesoiu, Jurnalul Național
• Duhovnicul Calciu Dumitreasa, victimă și călău. Cum l-a găsit pe Dumnezeu părintele silit să se alăture torționarilor care-i îngrozeau pe deținuți, 11 martie 2015, Sînziana Ionescu, Adevărul
• TORȚIONARUL care a devenit SFÂNT! L-a îngrozit pe Ceaușescu și a fost primit de Reagan și Bush la Casa Albă, 21 noiembrie 2014, Adrian Pătrușcă, Evenimentul zilei

Interviuri

• Parintele Gheorghe Calciu - Un martir al vremurilor noastre, 30 noiembrie 2006, CrestinOrtodox.ro
• Parintele Calciu, Lumea credinței - anul II, nr. 8(13)