Alfred Jodl
Alfred Josef Ferdinand Jodl (n. Alfred Baumgärtler, 10 mai 1890, Würzburg – d. 16 octombrie 1946, Nürnberg) a fost un general german, șeful Statului Major al OKW, unul dintre principalii comandanți militari din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. La procesul de la Nürnberg a fost acuzat, condamnat la moarte și executat pentru crime de război și crime împotriva umanității. În 1953, a fost reabilitat de Înalta Curte de Denazificare ca militar la datorie.
Cariera
[modificare | modificare sursă]Tatăl său, Alfred Jodl, a fost ofițer german iar mama sa, Therese Baumgärtler, provenea din mediul rural. Căsătoria dintre părinții săi a fost posibilă numai în 1899, după ce tatăl său și-a terminat cariera militară. Cu această ocazie, Alfred Jodl a primit numele de familie al tatălui său. A urmat școala de cadeți și în 1910 a intrat într-un regiment al armatei germane.
La scurt timp după izbucnirea Primului Război Mondial, a fost grav rănit la femur. S-a vindecat și a participat atât pe frontul de răsărit, cât și pe cel de apus. Deziluzionat de pierderea războiului de către Germania, Jodl a intenționat să părăsească armata și să devină medic.
În 1935 a fost înaintat la gradul de general-maior. După Anschluss a fost trimis la Viena, la comanda regimentului 44 de artilerie. În septembrie a participat la invadarea Poloniei.
Fervent sprijinitor al NSDAP, Jodl era un apropiat al lui Hitler, care l-a numit în 1939 șef al operațiilor. În 1944 a fost înaintat la gradul de Generaloberst (general-colonel).
În timpul complotului din iulie, împotriva lui Hitler, Jodl a fost rănit, fiind aproape de moarte. S-a refăcut, astfel că în 1945 a fost în situația de a semna capitularea necondiționată a Germaniei. Curând după aceea, a fost arestat, fiind acuzat de crime de război.
În procesul de la Nürnberg, generalul Alfred Jodl a fost judecat pentru că a acceptat ordine care contraveneau legilor războiului și a fost găsit vinovat de crime de război și crime împotriva umanității. Jodl a fost condamnat la moarte, alături de alți criminali de război naziști, și executat la 16 octombrie 1946 prin spânzurare. În urma demersurilor Luisei von Benda, cea de a doua soție a lui Jodl, Înalta Curte de Denazificare din München, printr-o sentință rămasă definitivă în 2 martie 1953, l-a reabilitat, stabilind că el nu putea fi încadrat la procesul de la Nürnberg nici în primul grup de acuzați (principalii vinovați), nici în cel de-al doilea (cei agresivi).[6][7][8] Reabilitarea a fost însă revocată de ministrul eliberării politice pentru Bavaria la , în urma obiecțiilor Statelor Unite; cu toate acestea, consecințele acestei achitări asupra moșternirii lui Jodl s-au menținut.[9]
Decorații
[modificare | modificare sursă]- Crucea de Fier (1914) cl. a II-a () și cl. I ()[10]
- Crucea de Fier cu baretă(d) (1939) cl. a II-a () și cl. I ()[10]
- Crucea de Cavaler al Crucii de Fier cu frunze de stejar
- Crucea de Cavaler la ca Generaloberst(d) și șef al Wehrmachtfuhrungsstabes im OKW[11]
- Frunze de stejar la .[11]
Decorații străine
[modificare | modificare sursă]Ordinul „Steaua României” cu spade clasa I, cu panglica de „Virtutea Militară” (14 octombrie 1941) „pentru merite excepționale dovedite în operațiunile contra bolșevismului”[12]
Finalul
[modificare | modificare sursă]
A fost condamnat la moarte, prin spȃnzurare, împreună cu alți 10 inculpați, la procesul din Nürnberg. Execuțiile (duse la împlinire de americanii John C. Woods și Joseph Malta) au avut loc în sala de sport a închisorii din Nürnberg la data de 16 octombrie 1946, între orele 1:00 și 2:57. Cei 10 naziști executați au fost: Hans Frank, Wilhelm Frick, Alfred Jodl, Ernst Kaltenbrunner, Wilhelm Keitel, Joachim von Ribbentrop, Alfred Rosenberg, Fritz Sauckel, Arthur Seyss-Inquart și Julius Streicher. În dimineața zilei de 17 octombrie 1946 trupurile celor 10 executați, împreună cu trupul lui Hermann Göring (care se sinucise cu cianură cu o noapte înainte), au fost transportate cu camioane americane la crematoriul cimitirului estic din München, unde au fost imediat incinerate. Cenușa acestora a fost împrăștiată apoi de ofițeri americani în pârâul Wenzbach (mic afluent de stânga al râului Isar), lângă strada Conwentzstraße din München, spre a nu deveni ulterior loc de pelerinaj pentru extremiști de dreapta.
Note
[modificare | modificare sursă]- ^ Nuremberg Trials Project
- ^ a b c d I was the Nuremberg jailer (1st American edition)[*] Verificați valoarea
|titlelink=(ajutor) - ^ Йодль Альфред, Marea Enciclopedie Sovietică (1969–1978)[*]
- ^ „Alfred Jodl”, Gemeinsame Normdatei, accesat în
- ^ Autoritatea BnF, accesat în
- ^ Scheurig, Bodo (). Alfred Jodl. Propyläen. p. 428. ISBN 3549072287.
- ^ Buchheim & Futselaar 2014, p. 53.
- ^ Davidson 1997, p. 363.
- ^ Scheurig 1997, p. 428.
- ^ a b Thomas 1997, p. 328.
- ^ a b Scherzer 2007, p. 146.
- ^ Decretul Regal nr. 2.868 din 14 octombrie 1941 pentru conferirea de decorațiuni, publicat în Monitorul Oficial, anul CIX, nr. 249 din 20 octombrie 1941, partea I-a, p. 6.427.
Bibliografie
[modificare | modificare sursă]- Buchheim, Eveline; Futselaar, Ralf (). Under Fire: Women and World War II: Yearbook of Women's History/Jaarboek voor Vrouwengeschiedenis 34 (în engleză). Uitgeverij Verloren. ISBN 978-90-8704-475-6.
- Davidson, Eugene (). The Trial of the Germans: An Account of the Twenty-two Defendants Before the International Military Tribunal at Nuremberg (în engleză). University of Missouri Press. ISBN 0-8262-1139-9.
- Scherzer, Veit (). Die Ritterkreuzträger 1939–1945 Die Inhaber des Ritterkreuzes des Eisernen Kreuzes 1939 von Heer, Luftwaffe, Kriegsmarine, Waffen-SS, Volkssturm sowie mit Deutschland verbündeter Streitkräfte nach den Unterlagen des Bundesarchives [Decorați cu Crucea Cavalerului 1939–1945 Deținătorii Crucii Cavalerului ai Crucii de Fier 1939 după Infanterie, Aviație, Marină, Waffen-SS, Volkssturm și Forțe Aliate cu Germania conform documentelor din Arhivele Federale] (în germană). Jena, Germania: Scherzers Militaer-Verlag. ISBN 978-3-938845-17-2.
- Thomas, Franz (). Die Eichenlaubträger 1939–1945 Band 1: A–K [Decorați cu Frunzele de Stejar 1939–1945 Volumul 1: A–K] (în germană). Osnabrück, Germania: Biblio-Verlag. ISBN 978-3-7648-2299-6.
Legături externe
[modificare | modificare sursă]
| |||||||||||||||||
