[go: up one dir, main page]
More Web Proxy on the site http://driver.im/Sari la conținut

Alfred C. Kinsey

De la Wikipedia, enciclopedia liberă
Alfred C. Kinsey
Date personale
Născut[1][2][3][4][5] Modificați la Wikidata
Hoboken, New Jersey, SUA[6] Modificați la Wikidata
Decedat (62 de ani)[1][2][3][4][5] Modificați la Wikidata
Bloomington, Indiana, SUA[6] Modificați la Wikidata
ÎnmormântatRose Hill Cemetery[*][[Rose Hill Cemetery (cemetery in Bloomington, Indiana, United States)|​]] Modificați la Wikidata
Cauza decesuluicauze naturale (pneumonie) Modificați la Wikidata
PărințiAlfred Seguine Kinsey[*][[Alfred Seguine Kinsey ((1871-1930))|​]][7]
Sarah Ann Charles[*][[Sarah Ann Charles ((1869-1930))|​]][7] Modificați la Wikidata
Căsătorit cuClara McMillen[*][[Clara McMillen (American scientist)|​]] (–) Modificați la Wikidata
Cetățenie Statele Unite ale Americii Modificați la Wikidata
Religieateism Modificați la Wikidata
Ocupațiebiolog
entomolog[*]​
zoolog[*]​
medic
sexolog[*]​
sex educator[*][[sex educator (profession involving facilitating people or partners to explore and understand their sexuality)|​]]
sociolog[*]​
cadru didactic universitar[*]​
psiholog
scriitor Modificați la Wikidata
Limbi vorbitelimba engleză[8][9] Modificați la Wikidata
Activitate
Alma materBowdoin College[*][[Bowdoin College (private liberal arts college in Brunswick, Maine)|​]]
Universitatea Harvard
Columbia High School[*][[Columbia High School (high school in Maplewood, New Jersey, United States)|​]]  Modificați la Wikidata
OrganizațieUniversitatea Statului Indiana din Bloomington[*]​  Modificați la Wikidata
PremiiEagle Scout  Modificați la Wikidata
Modifică date / text Consultați documentația formatului
Kinsey luând interviu unei femei

Alfred Charles Kinsey (n. 23 iunie 1894 – 25 august 1956), a fost un biolog american și profesor de entomologie și zoologie și care în 1947 a înființat Institutul de Cercetări în Sex, Sexualitate și Reproducere la Universitatea din Indiana, acum numit Institutul Kinsey de Cercetări în Sex, Sexualitate și Reproducere. Cercetările lui Kinsey la sexualitatea umană au influențat profund viața socială și culturală în S.U.A. și în multe ale țări din Vest în care revoluția sexuală începe în anii '60. Coperta revistei Time din 24 august 1953 (volumul 62, numărul 8), îl înfățișa pe biolog, portretizat de Boris Artzybasheff.

Biografie

[modificare | modificare sursă]

Nașterea

[modificare | modificare sursă]

Alfred Kinsey s-a născut la 23 iunie 1894 în Hoboken, New Jersey, în familia lui Alfred Seguine Kinsey și Sarah Ann Charles. Kinsey era cel mai mare dintre cei 3 copii. Mama lui a primit puțină educație formală; tatăl său a fost profesor la Institutului de Tehnologie Stevens. Părinții lui erau săraci în copilăria lui Kinsey. Astfel, familia deseori nu și-au permis îngrijiri medicale, de aici se pare că tînărul Kinsey a primit tratament necorespunzător și insuficient pentru o varietate de boli incluzînd rahitismul, febra reumatică și febră tifoidă. Certificatul de sănătate indică faptul că Kinsey a primit lumină insuficientă de la soare (cauza rahitismului în acele zile înainte de lapte și alte mâncăruri nu erau întărite cu vitamina D) și a trăit în condiții nesanitare o mare parte din copilăria lui. Rahitismul, care duce la curbarea coloanei vertebrale, a produs rezultatul aplecării ușoare care a avut efectul de a preveni înrolarea lui Kinsey în 1917 pentru Primul Război Mondial.

Religia

[modificare | modificare sursă]

Crescut și educat ca metodist, s-a convertit la congregaționism, care era mult mai puțin fundamentalist,[10] și în cursul studiilor de la Harvard se pare că a devenit agnostic sau ateu, înlocuind fervoarea religioasă cu fervoarea de a fi om de știință.[11]

Primii ani

[modificare | modificare sursă]

Dragostea de natură

[modificare | modificare sursă]

Liceul

[modificare | modificare sursă]

Colegiul

[modificare | modificare sursă]

Căsătoria

[modificare | modificare sursă]

Moartea

[modificare | modificare sursă]

Cariera

[modificare | modificare sursă]

Cărți

[modificare | modificare sursă]

Plante comestibile

[modificare | modificare sursă]

Rapoartele lui Kinsey

[modificare | modificare sursă]

Publicații semnificative

[modificare | modificare sursă]

Controversa

[modificare | modificare sursă]

Acuzații că a discutat știință în public

[modificare | modificare sursă]

John Bancroft a scris:

Arhiepiscopul Romano-Catolic Paul Schulte (din dioceza în care locuia Kinsey) comenta: „Nu pot exista obiecții valide împotriva investigării științifice a comportamentului sexual, care ar ajuta legiuitorii, educatorii, clericii, medicii și alte profesiuni . . . dar Dr. Kinsey a înjosit știința. În loc să circule rezultatele printre cei competenți să le evalueze și să le aplice, precum un șarlatan ieftin el le-a oferit publicului larg.” Această temă, care a fost iterată și înainte și după aceasta, se concentrează asupra importanței de a păstra informatiile despre sex departe de oamenii obișnuiți. ... Cu alte cuvinte, orice discuție deschisă despre sex, în particular referitoare la femei, este înjositoare. Asta este o altă temă recurentă. ... reflectă încă o temă care a revenit de multe ori de atunci: sondajele referitoare la sex sunt eronate deoarece oamenii decenți nu participă la ele.[12]

Conform lui Dan Ungureanu, care discuta anume despre Kinsey, „Obscurantism este numele atitudinii religioase de a respinge și ignora datele științifice relevante într-o dezbatere publică. Este atitudinea conform căreia anumite date științifice nu trebuie știute.”[13]

Acuzații de pedofilie

[modificare | modificare sursă]

Autoarea de teorii paranoide ale conspirației Judith Reisman[14] a scris: „[...] pe 26 iunie 2003, Curtea Supremă a S.U.A. a consacrat datele frauduloase ale lui Kinsey drept legea morală revoluționară a țării noastre [...] un deviant sexual duplicitar a fost principala sursă utilizată de Curtea Supremă a Statelor Unite ca autoritate « științifică » în Lawrence v. Texas.”[15][16][17]

Referitor la căsătoria homosexuală ea a scris Curții Supreme: „această Curte n-ar trebui să permită ca instituția căsătoriei să devină ultima victimă a modelului Kinseyan de societate americană.”[18] Ea a scris de asemenea acestei curți că sexologia mainstream este „o ideologie clădită pe abuzarea sexuală a bebelușilor și copiilor și pe calomnierea « Celei Mai Mărețe Generații ».”[18]

Susținerile ei sunt problematice, deoarece pedofilii sunt pierzătorii și nu câștigătorii revoluției sexuale.[19]

Citatul selectiv, exagerarea și minciunile totale sunt tactici onorate de timp ale dreptei. Judith Reisman a vehiculat de multă vreme calomnia conform căreia Alfred Kinsey a condus experimente sexuale pe sugari la institutul său; ea nu oferă nicio dovadă.[20]

— Judith Levine

Cartea lui Reisman Kinsey: Crimes and Consquences; The Red Queen and the Grand Scheme a fost numită „carte extrem de iresponsabilă și derutantă... Cu toate acestea, conține câteva informații interesante despre reacția la adresa lui Kinsey”.[21]

Conform unei cărți publicate de editura proprie a Massachusetts Institute of Technology, „Iar relația Biroului cu Alfred Kinsey, autorul The Kinsey Report, a fost reciproc avantajoasă, fiecare bazându-se pe datele celuilalt.” — FBI nu a găsit nicio infracțiune comisă de Kinsey,[22][23] deși Kinsey a fost persecutat de McCarthism, suspectat drept agent sovietic; după moartea lui McCarthy și schimbările demografice prestigiul postum al lui Kinsey a crescut imens, punctul său de vedere devenind „ortodoxie științifică”.[24]

Aceste acuzații au fost reînviate de o luptă politică în interiorul Senatului statului Indiana, dar vocile rațiunii au spus: „Acestea sunt din cauza meme-urilor de pe internet, reîncălzite, care continuă să revină”.[25][26] Președinta Universității din Indiana a condamnat manevra legislativă.[27] IndyStar⁠(en)[traduceți], un ziar din Indiana, a remarcat că acuzațiile contra lui Kinsey fuseseră de mult demontate.[28] La circa un an după adoptarea legislației anti-institut, Consiliul Universității din Indiana a adoptat măsuri pentru a proteja Institutul Kinsey.[29] Procurorul general al statului Indiana a cerut dovezi că universitatea nu a alocat fonduri de stat Institutului Kinsey.[30]

Controversa privind 10% homosexuali

[modificare | modificare sursă]

În media conservatorilor de dreapta, procentajul de 10% homosexuali, estimat inițial de unii în baza cărților lui Kinsey, este privit drept controversat, numit sarcastic „mitul celor zece procente”.[31]

Conform Austin Institute, un institut conservator, de dreapta, din statul Texas, SUA[32] (date publicate în 2014) „Cifrele lui Gates sunt puțin mai mici decât atât din sondajul Relationships in America, care estimează că 3,9% dintre femei și 5,6% dintre bărbați se identifică drept homosexuali, lesbiene sau bisexuali, reprezentând puțin peste 11 milioane adulți la nivel național.30 30 De asemenea, constatăm că 11 la sută dintre femei și 9 la sută dintre bărbați s-au implicat la un moment dat în comportamente sexuale între persoane de același sex, aproximativ de două ori numărul celor care se identifică ca lesbiene, gay sau bisexuali. Aceste estimări nu includ, de asemenea, 3,5% dintre bărbați și 9% dintre femei care spun că sunt în mare parte heterosexuali, dar cel puțin uneori atrași de persoane de același sex. Rețineți că estimările noastre sunt doar pentru vârstele între 18 și 60 de ani, așa că pot diferi ușor de estimările dr. Gates și CDC din acest motiv.”[33]

Circa 12% dintre cetățenii SUA se consideră pe sine LGBTQ.[34]

Kinsey în media

[modificare | modificare sursă]

Note

[modificare | modificare sursă]
  1. ^ a b Alfred Charles Kinsey, Encyclopædia Britannica Online, accesat în  
  2. ^ a b „Alfred C. Kinsey”, Internet Movie Database, accesat în  
  3. ^ a b Alfred Kinsey, SNAC, accesat în  
  4. ^ a b Alfred Charles Kinsey, Munzinger Personen, accesat în  
  5. ^ a b Alfred Charles Kinsey, Opća i nacionalna enciklopedija 
  6. ^ a b Katalog der Deutschen Nationalbibliothek, accesat în  
  7. ^ a b Genealogics 
  8. ^ Autoritatea BnF, accesat în  
  9. ^ CONOR.SI[*]​  Verificați valoarea |titlelink= (ajutor)
  10. ^ Jones, James Howard (). Alfred C. Kinsey: A Life. W. W. Norton. p. 116. ISBN 978-0-393-24534-9. 
  11. ^ Jones, James Howard (). Alfred C. Kinsey: A Life. W. W. Norton. p. 154. ISBN 978-0-393-24534-9. 
  12. ^ Bancroft, John (). „Alfred C. Kinsey and the politics of sex research”. Annual Review of Sex Research (în engleză). 15 (1): 1–39. ISSN 1053-2528. PMID 16913278. Roman Catholic Archbishop Paul Schulte (from the diocese in which Kinsey lived) commented, "There can be no valid objections to a scientific investigation of sexual behavior, that would assist lawmakers, educators, clergymen, physicians and other professional people . . . but Dr. Kinsey has degraded science. Instead of circulating the findings among those competent to weigh and apply them to the betterment of mankind, he publicizes them like a cheap charlatan." This theme, which has recurred before and since, focuses on the importance of keeping information about sex away from ordinary folk. ... In other words, any open discussion of sex, particularly in reference to women, is degrading. This is another recurring theme. ... reflects yet another theme which has recurred since—sex surveys are flawed because decent people don't participate in them. 
  13. ^ Ungureanu, Dan (). „Noul obscurantism”. Critic Atac. Accesat în . 
  14. ^ „Anti-LGBT Conspiracy Theorist Judith Reisman Tapped as Expert Witness in Jamaica”. Southern Poverty Law Center. Arhivat din original la . Accesat în . 
  15. ^ „Supreme Court Sodomy Decision Based on Junk Science”. Gay & Lesbian Archives of the Pacific Northwest. . Accesat în . 
  16. ^ Reisman, Judith (august 2003). „Sodomy Decision Based On Fraudulent 'Science'”. Human Events. ISSN 0018-7194. Arhivat din original la . Accesat în . 
  17. ^ Paturel, Alexandre; Mottier, Véronique; Kraus, Cynthia (). „5. Saving Sexual Science: Kinsey and American Religious-Conservative Politics”. În Giami, Alain; Levinson, Sharman. Histories of Sexology: Between Science and Politics. Global Queer Politics. Springer International Publishing. p. 87. ISBN 978-3-030-65813-7. Accesat în . 
  18. ^ a b Carmon, Irin (). „Here are the wildest arguments against marriage equality”. MSNBC.com. Accesat în .  Cf. sursa primară „BRIEF OF AMICI CURIAE DR. JUDITH REISMAN AND LIBERTY CENTER FOR CHILD PROTECTION IN SUPPORT OF RESPONDENTS” (PDF). . 
  19. ^ Paternotte, David (). „16. Pedophilia, Homosexuality and Gay and Lesbian Activism”. În Hekma, Gert; Giami, Alain. Sexual Revolutions. Genders and Sexualities in History. Palgrave Macmillan UK. p. 264. ISBN 978-1-137-32146-6. 
  20. ^ Levine, Judith; Elders, Joycelyn M. (). Harmful to Minors: The Perils of Protecting Children from Sex. Thunder's Mouth Press. p. 233. ISBN 978-1-56025-516-1. Selective quotation, exaggeration, and outright lies are time-honored tactics of the Right. Judith Reisman has long circulated the calumny that Alfred Kinsey conducted sexual experiments on infants at his institute; she offers no substantiation. 
  21. ^ Gilbert, James (). Men in the Middle: Searching for Masculinity in the 1950s. University of Chicago Press. p. 236. ISBN 978-0-226-29324-0. Accesat în . 
  22. ^ Scientists Under Surveillance. The MIT Press. MIT Press. . p. coperta spate. ISBN 9780262536882. Accesat în . And the Bureau's relationship with Alfred Kinsey, the author of The Kinsey Report, was mutually beneficial, with each drawing on the other's data. 
  23. ^ Aftergood, Steven; Robinson, Walter V. (). Brown, Jpat; Lipton, B.C.D.; Morisy, Michael, ed. Scientists Under Surveillance: The FBI Files. MIT Press. p. 241. ISBN 978-0-262-53688-2.  — pagina 241, singura pagină cu analiza academică a dosarului lui Kinsey, nu menționează nicio infracțiune comisă de Kinsey c.s.
  24. ^ Allyn, David (). Make Love, Not War: The Sexual Revolution: An Unfettered History. Taylor & Francis. p. 17. ISBN 978-1-134-93473-7. 
  25. ^ Downard, Whitney (). „House votes to strip IU's Kinsey Institute of state funding”. Indiana Capital Chronicle. Accesat în . 
  26. ^ Davies, Tom (). „Indiana lawmakers back defunding Kinsey sex institute”. AP NEWS. Accesat în . 
  27. ^ Smith, Rachel (). „Indiana University president condemns defunding of Kinsey Institute by state Legislature”. The Herald-Times. Accesat în . 
  28. ^ Charron, Cate (). „The Indianapolis Star”. IndyStar. Accesat în . They cited long-held but largely debunked allegations about the work of Alfred Kinsey... 
  29. ^ Brosher, Barbara (). „Trustees endorse President Whitten's recommendations to protect Kinsey Institute”. News at IU. Accesat în . 
  30. ^ Kugler, Carol (). „Indiana attorney general demands Kinsey Institute data from IU”. The Herald-Times. Accesat în . 
  31. ^ American Life League (). „Homosexual Orientation and the 'Ten Percent' Myth”. EWTN Global Catholic Television Network. Accesat în . 
  32. ^ Watson, Brandon (). „Austin's New (No) Sex Institute”. The Austin Chronicle. Accesat în . 
  33. ^ Gordon, David; Porter, Austin; Regnerus, Mark; Ryngaert, Jane; Sarangaya, Larissa; Litschi, Andrew (). Relationships in America Survey (PDF). The Austin Institute for the Study of Family and Culture. p. 18. Arhivat din original (PDF) la . 
  34. ^ Barna, George; Munsil, Tracy. „American Worldview Inventory 2024 (Release #4) New Research Reveals the Limitations of Christian Evangelicalism in American Society” (PDF). Arizona Christian University. 

Legături externe

[modificare | modificare sursă]
Adus de la https://ro.wikipedia.org/w/index.php?title=Alfred_C._Kinsey&oldid=16503918