Xilem

Versiunea pentru tipărire nu mai este suportată și poate avea erori de randare. Vă rugăm să vă actualizați bookmarkurile browserului și să folosiți funcția implicită de tipărire a browserului.

Xilemul reprezintă unul dintre cele două tipuri de țesuturi transportoare de la plantele vasculare, celălalt fiind floemul. Funcția de bază a xilemului este de a transporta apa și sărurile minerale absorbite de rădăcină către restul organelor (tulpină, frunze).^[1]^[2] Cuvântul provine din grecescul ξύλον (xylon), care înseamnă „lemn”, întrucât lemnul produs de plante provine de fapt prin dezvoltarea acestui parenchim.^[3] Termenul a fost introdus ce către Nägeli în 1858.^[4]^[5]

Structură

Principalele elemente constitutive ale xilemului sunt celulele acestui parenchim, cilindrice, cu rol în transportul sevei brute (apă și săruri minerale). Acestea împreună poartă numele de vase lemnoase și pot fi traheide (vase neperfecte, unicelulare, scurte) sau trahei (vase perfecte, cu mai multe celule fuzionate).^[6]^[7]

În xilem mai sunt întâlnite alte două tipuri de celule: parenchimatice și colenchimatice (cu rol în susținere și în protecție).^[8]

Xilemul poate fi întâlnit:

în fasciculele libero-lemnoase la plantele fără lemn sau la plantele lemnoase, în regiunile tisulare fără lemn
ca și xilem secundar, împreună cu un țesut meristematic denumit cambiu la plantele lemnoase
ca parte a stelului, la majoritatea ferigilor.

Vezi și

Referințe

^ Purcell, Adam. „Xylem and phloem”. Basic Biology. Arhivat din originalul de la 4 mai 2016.
^ Keith Roberts, ed. (2007). Handbook of Plant Science. 1 (ed. illustrated). John Wiley & Sons. p. 185. ISBN 9780470057230.
^ Richard B. Mancke (1977). Providing for Energy: Report of the Twentieth Century Fund Task Force on United States Energy Policy (ed. illustrated). Tata McGraw-Hill Education. p. 42. ISBN 9780070656178.
^ Nägeli, C.W. (1858). Das Wachstum des Stammes und der Wurzel bei den Gefäßpflanzen und die Anordnung der Gefäßstränge im Stengel. Beitr Z Wiss Bot, Heft 1: 1–156. link.
^ Buvat, R. (1989). Phloem. In: Ontogeny, Cell Differentiation, and Structure of Vascular Plants. Springer, Berlin, Heidelberg. pp. 287-368. link.
^ Raven, Peter A.; Evert, Ray F. & Eichhorn, Susan E. (1999). Biology of Plants. W.H. Freeman and Company. pp. 576–577. ISBN 1-57259-611-2.
^ Buia A.; Anghel Gh.; Nyarady A. & Morlova Irina (1967). Botanică. Editura Didactică și Pedagogică. pp. 70–72.
^ Xylem Arhivat în 16 septembrie 2011, la Wayback Machine.. Encyclopædia Britannica

[1] Purcell, Adam. „Xylem and phloem”. Basic Biology. Arhivat din originalul de la 4 mai 2016.

[2] Keith Roberts, ed. (2007). Handbook of Plant Science. 1 (ed. illustrated). John Wiley & Sons. p. 185. ISBN 9780470057230.

[3] Richard B. Mancke (1977). Providing for Energy: Report of the Twentieth Century Fund Task Force on United States Energy Policy (ed. illustrated). Tata McGraw-Hill Education. p. 42. ISBN 9780070656178.

[4] Nägeli, C.W. (1858). Das Wachstum des Stammes und der Wurzel bei den Gefäßpflanzen und die Anordnung der Gefäßstränge im Stengel. Beitr Z Wiss Bot, Heft 1: 1–156. link.

[5] Buvat, R. (1989). Phloem. In: Ontogeny, Cell Differentiation, and Structure of Vascular Plants. Springer, Berlin, Heidelberg. pp. 287-368. link.

[6] Raven, Peter A.; Evert, Ray F. & Eichhorn, Susan E. (1999). Biology of Plants. W.H. Freeman and Company. pp. 576–577. ISBN 1-57259-611-2.

[7] Buia A.; Anghel Gh.; Nyarady A. & Morlova Irina (1967). Botanică. Editura Didactică și Pedagogică. pp. 70–72.

[8] Xylem Arhivat în 16 septembrie 2011, la Wayback Machine.. Encyclopædia Britannica

[1]

[2]

[3]

[4]

[5]

[6]

[7]

[8]