vanto

(italiano)

Din verbul vantare.

• AFI: /vanto/

vanto m., vanti pl.

1. laudă (de sine), mândrie
2. fanfaronadă, lăudăroșenie
3. merit; (p. ext.) virtute

   Il teatro è il vano della città.

• vantamento
• vantare
• vanteria
• vantarsi

• Treccani.it

Derivat regresiv din vantare.

1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru vantare.