suna

Vezi și : Suna, sunâ, suną, suņa, Súna, sūna, šūna, sună

Din latină sonare.

• AFI: /suˈna/

1. (v.intranz.) a scoate, a produce, a emite anumite sunete.

   Trâmbițele sună.

   Clopoțelul sună.

2. (despre ceas) a marca timpul (prin bătăi mecanice).
3. (despre ape) a murmura, a susura.
4. (despre anumite obiecte, materiale etc.) a foșni; a trosni, a pocni.
5. (despre vânt) a șuiera, a vâjâi.
6. (v.tranz.) (pop.) a scutura cu zgomot frâul (pentru a chema calul).
7. (v.intranz.) (despre cuvinte, cântece, glasuri) a se face auzit, a se auzi, a răsuna.

   Clopotele sună până departe.

8. (rar; despre urechi) a țiui.

   Îmi sună urechea dreaptă.

9. (fig.) a-i stărui în minte.
10. (v.intranz.) (despre locurile unde se produc zgomote) a răsuna.
11. (v.intranz.) (despre oameni) a cânta dintr-un instrument muzical.

    Sună din bucium.

12. (v.intranz.) a anunța, a vesti ceva prin sunete de clopot sau suflând într-un instrument.
13. (v.tranz.) a chema (pe cineva) prin sonerie, telefon etc.

    Sună soneria, telefonul.

14. (v.intranz.) a fi formulat, exprimat; a glăsui.
15. (v.refl. impers.) (rar) a se zvoni, a se auzi vorbindu-se despre ceva.

• 1: răsuna, sufla
• 2: clipoci
• 4: foșni
• 7: se auzi
• 8: țiui
• 11: cânta
• 13: țârâi, zbârnâi

• consuna
• răsuna
• sonic
• sonor
• sunare
• sunat
• sunător
• sunățiv
• sunet

• A suna a gol = a scoate sunete caracteristice unui vas care nu conține nimic
• A-i suna (cuiva) ceasul (morții sau de veșnicie) = a-i sosi cuiva clipa morții
• A-i suna (cuiva) la (sau în) urechi (sau în auz) = a-și aminti obsesiv un fapt
• A-i suna (cuiva) doagele = a fi bătrân și ramolit
• A nu-i suna (cuiva) bine la ureche = a nu-i plăcea (cuiva) ceea ce aude

Din suna.

1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru suna.

• DEX online