reteza

Etimologie necunoscută.

• AFI: /re.te'za/

1. (v.tranz.) a tăia transversal și complet, cu o singură tăietură, un obiect sau o parte a corpului unei ființe.
2. (v.tranz.) a tăia fagurii dintr-un stup, pentru a recolta mierea.
3. (v.tranz.) (construit cu pronumele feminin „o”, cu valoare neutră) a o lua de-a curmezișul pentru a scurta drumul.
4. (v.tranz.) (fig.) a face să înceteze brusc, a curma, a întrerupe.

• retez
• retezare
• retezat
• retezătură

• A-i reteza (cuiva) unghiile = a face (pe cineva) inofensiv; a pune (pe cineva) la punct
• A-l reteza (pe cineva) scurt sau a i-o reteza (cuiva) = a-i limita (cuiva) pretențiile; a pune brusc capăt discuției

• rateze

• DEX '98 via DEX online