răspuns
Etimologie
Din latină responsum.
Pronunție
- AFI: /rəsˈpuns/
Substantiv
| Declinarea substantivului răspuns | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | răspuns | răspunsuri |
| Articulat | răspunsul | răspunsurile |
| Genitiv-Dativ | răspunsului | răspunsurilor |
| Vocativ | răspunsule | răspunsurilor |
- ceea ce se spune, se scrie, se comunică celui care întrebă ceva; cuvinte spuse, scrise sau transmise printr-un intermediar unei persoane care a întrebat ceva sau s-a adresat cuiva.
- expunere, dovedire a cunoștințelor în fața unui examinator.
- ripostă, replică.
- soluție, dezlegare.
- știre, veste, informație.
Locuțiuni
- (loc.vb.) (pop.) A da (sau a face) răspuns = a răspunde.
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din răspunde.
Verb
- forma de participiu trecut pentru răspunde.
Etimologie
Din verbul a răspunge.
Adjectiv
| Declinarea adjectivului răspuns | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | răspuns | răspunși |
| Feminin | răspunsă | răspunse |
| Neutru | răspuns | răspunse |
- (în Munt.; despre obiecte de îmbrăcăminte sau de încălțăminte) găurit.
Cuvinte apropiate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online