pot

Vezi și : Pot, poť, pōt, pǫt, pot., pot-, pót-

Din franceză pot.

• AFI: /pot/

Declinarea substantivului pot
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	pot	poturi
Articulat	potul	poturile
Genitiv-Dativ	potului	poturilor
Vocativ	'	'

1. sumă obținută la jocul de cărți din mizele adunate în cadrul unui tur.

Din putea.

1. forma de persoana a I-a singular la prezent pentru putea.
2. forma de persoana a I-a singular la conjunctiv prezent pentru putea.
3. forma de persoana a III-a plural la prezent pentru putea.

• 1-2: (pop.) poci

---

(français)

Din franceza medie pot < franceza veche pot. Provine din latină populară pottum, pottus < de origine germanică.

• AFI: /po/

pot m., pots pl.

1. (gener.) vas, recipient (adeseori urmărit de à sau de)

   Pot de terre.

2. oală
3. (fam.) băutură
4. (fam.) petrecere, chef
5. (la jocuri de cărți) pot
6. (fam.) noroc, șansă, baftă

   Avoir du pot.

7. (argou) fund, popou, șezut

• 6: chance

• potage
• potager
• potée
• poterie, potier

• pot à fleur
• pot-au-feu
• pot catalytique
• pot d'échappement
• pot de colle
• pot de fleurs
• pot-de-vin, pot-de-vinier
• pot pourri

• avoir du pot
• découvrir le pot aux roses
• en avoir plein le pot
• faire son pot
• se manier le pot
• tourner autour du pot

• Wiktionary
• Wiktionnaire