fute

Din latină futuĕre. Confer franceză foutre, spaniolă joder, italiană fottere, catalană fotre.

• AFI: /ˈfu.te/

1. (v.tranz.) (vulg.) a realiza actul sexual.
2. (în forma futu- + pron. pers. neacc. în dativ, cu variantele eufemistice ătu-, tu-) formulă de imprecație (futu-ți mama ta, futu-i mama lui, etc.).

• copula

• futai
• futevânt

• A fute la cap (sau la icre, la melodie) = a agasa
• A(-și) fute timpul (sau vremea) = a pierde timpul (vremea)
• A fute una (sau o bătaie) = a da o lovitură (sau o bătaie zdravănă) cuiva
• A i-o fute cuiva = a se răzbuna pe cineva; a i-o trage cuiva
• A fute treaba = a lucra prost

Din fute.

1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru fute.
2. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru fute.

• DEX online: „fute”