enerva
Etimologie
Din franceză énerver < latină enervare.
Pronunție
- AFI: /e.ner'va/
Verb
| Conjugarea verbului (se) enerva | |
| Infinitiv | a (se) enerva |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) enervez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) enerveze |
| Participiu | enervat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz. și refl.) a face să-și piardă sau a-și pierde calmul, a-și ieși sau a scoate pe cineva din fire; a (se) înfuria, a (se) irita; a (se) indispune.
- Îl enervează cu insistențele.
Sinonime
- agasa, indispune, irita, necăji, plictisi, sâcâi, supăra, (livr.) tracasa, (pop.) ciudi, zădărî, (reg.) zăhătui, (Mold.) chihăi, (Ban.) zăgălui, (Mold. și Bucov.) zăhăi, (înv.) scârbi, (pop. fig.) ardeia, (reg. fig.) scociorî
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
a (se) înfuria