draga
Etimologie
Din franceză draguer.
Pronunție
- AFI: /dra'ga/
Verb
| Conjugarea verbului draga | |
| Infinitiv | a draga |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
draghez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să dragheze |
| Participiu | dragat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a săpa cu draga fundul unei ape și a scoate materialul săpat.
- (v.tranz.) a curăța de mine marine o cale navigabilă.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online