dogmă
Etimologie
Din franceză dogme < latină dogma.
Pronunție
- AFI: /ˈdog.mə/
Substantiv
| Declinarea substantivului dogmă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | dogmă | dogme |
| Articulat | dogma | dogmele |
| Genitiv-Dativ | dogmei | dogmelor |
| Vocativ | dogmă | dogmelor |
- învățătură, teză etc. fundamentală a unei religii, obligatorie pentru adepții ei, care nu poate fi supusă criticii și nu admite obiecții.
- teză, doctrină politică, științifică etc. considerată imuabilă și impusă ca adevăr incontestabil.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online