dezlipi

română

Din dez- + a lipi.

Conjugarea verbului (se) dezlipi
Infinitiv	a (se) dezlipi
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) dezlipesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) dezlipească
Participiu	dezlipit
Conjugare	IV

(v.tranz. și refl.) a (se) desprinde din locul unde este lipit, prins sau fixat.
(v.tranz. și refl.) a se depărta sau a face să se depărteze de un loc sau de un obiect (de care se află adesea proptit).
(v.refl.) (adesea fig.) a se depărta de o persoană; a se despărți.