delira
Aspect
Vezi și : delirá, délira, deliră |
Etimologie
Din franceză délirer < latină delirare
Pronunție
- AFI: /de.liˈra/
Verb
Conjugarea verbului delira | |
Infinitiv | a delira |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
delirez |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să delireze |
Participiu | delirat |
Conjugare | I |
Sinonime
Cuvinte derivate
Traduceri
a aiura
Etimologie
Din delira.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru delira.