col

Vezi și : COL, Col., col., col-, -col, -col-, còl, cōl, čol, çöl

Din franceză col.

• AFI: /kol/

Declinarea substantivului col
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	col	coluri
Articulat	colul	colurile
Genitiv-Dativ	colului	colurilor
Vocativ	colule	colurilor

1. (anat.) parte mai îngustă, mai strâmtă a unui organ sau a unui os.

• DEX '98 via DEX online

---

(asturianu)

• cono

Compus din con + el.

• AFI: /ˈkol/

col m., colos pl.

1. forma prescurtată pentru con el; cu -ul

• cola

• Wiktionary

---

(dlm)

Din latină populară *cu illu < latină eccum illum. Înrudit cu italiană quello, română acel, franceză veche cil și spaniolă aquel.

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

col

1. acel, acea

• Wiktionary

---

(English)

Din franceză col („guler”) < latină collum („gât”).

• AFI: /kɒl/

col, pl. cols

1. (geogr.) pas, strâmtoare, plai

• (geogr.) mountain pass, pass

• bealach
• saddle

• CLO
• loc., LOC

• Dictionary.com
• Wiktionary

---

(français)

Din latină collum („gât”).

• AFI: /kɔl/

col m., cols pl.

1. (despre îmbrăcăminte) guler

   Un col de velours.

2. (înv.) gât
3. (anat.) col

   Le col d'un os.

4. (p.anal.) gât (de sticlă, etc.)

   Le col d'une bouteille, d'un matras, etc.

5. (geogr.) pas, strâmtoare, plai

• 2: (anat.) cou
• 5: (geogr.) (reg.) cormet, hourque

• colvert
• décolletage
• décolleté
• décolleter
• encolure

• colle

• se pousser du col

• Loc

• CNRTL.fr
• Wiktionary
• Wiktionnaire

---

(Gàidhlig)

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

col m., colan pl.

1. incest

• Wiktionary

---

(galego)

Din latină caulis („tulpină, cotor”) < greacă antică καυλός (kaulós, „tulpina unei plante”).

• AFI: /ˈkɔl/

col f., coles pl.

1. (bot.) varză

• (bot.) coella, coia

• col de Bruxelas

• repolo
• verza

• Wiktionary
• Galizionario

---

(Gaeilge)

Etimologie lipsă. (Ajută)

• AFI: /kɔl̪ˠ/

col m., colanna pl.

1. interzicere, oprire, prohibiție
2. păcat, desfrâu, destrăbălare
3. violare, încălcare (a unei reguli etc.)
4. aversiune, repulsie
5. incest
6. relație, legătură, raport

• colscaradh

• col ceathar
• col ceathrair
• col cúigir
• col gaoil
• col seisir

• Wiktionary

---

(italiano)

Compus din con + il.

• AFI: /ˈkɔl/

col

1. forma prescurtată pentru con il; cu -ul

• Treccani.it
• Wiktionary
• Wikizionario

---

(Nederlands)

Din franceză col („guler”) < latină collum („gât”).

• AFI: /kɔɫ/ (Olanda de nord)
• AFI: /kɔl/ (Flandra, Brabant și Limburg)

Declinarea substantivului col
m.	Singular	Plural
Substantiv	col	cols
Diminutiv	colletje	colletjes

1. (în Belgia, fam.) (despre îmbrăcăminte) guler
2. (în Belgia, fam.) (geogr.) pas, strâmtoare, plai

• 1: kraag
• 2: (geogr.) bergpas, bergengte

• coltrui

Din franceză colle.

Declinarea substantivului col
f.	Singular	Plural
Substantiv	col	invariabil
Diminutiv	invariabil	invariabil

1. (în Belgia, fam.) adeziv, lipici, clei

• lijm

• Wiktionary
• WikiWoordenboek

---

(español)

Din latină caulis („tulpină, cotor”) < greacă antică καυλός (kaulós, „tulpina unei plante”).

• AFI: /ˈkol/

col f., coles pl.

1. (bot.) varză

• (bot.) berza, repollo

• coliflor
• colinabo
• colirrábano

• col de Bruselas
• col lombarda

• brécol

• Real Academia Española
• Wiktionary
• Wikcionario