cusur
Etimologie
Din turcă kusur.
Pronunție
- AFI: /ku'sur/
Substantiv
| Declinarea substantivului cusur | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | cusur | cusururi |
| Articulat | cusurul | cusururile |
| Genitiv-Dativ | cusurului | cusururilor |
| Vocativ | cusurule | cusururilor |
- imperfecțiune, defect, meteahnă, hibă; (p.ext.) viciu.
- (înv.) rest, lipsă dintr-o sumă de bani (datorată).
- (înv.) aluzie.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online