beef

(Afrikaans)

Confer bewe.

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

1. formă alternativă pentru bewe.

---

(English)

Din franceză veche buef, boef ‎(„bou”) (astăzi bœuf) < latină bōs ‎(„bou”). Înrudit cu bovine.

• AFI: /biːf/

beef, pl. beef, beefs sau beeves

1. (nenumărabil; alim.) carne de vită, carne de vacă

   I love eating beef.

2. (nenumărabil; zool.) bovine, vită
3. (înv., numărabil; cu pluralul beeves) vacă sau bou

   Do you want to raise beeves?

4. (p.ext., argou, nenumărabil) forță (musculară), mușchi, putere

   Put some beef into it! We've got to get the car over the bump.

5. (p.ext., argou, nenumărabil) esență, miez

   The beef of his paper was a long rant about government.

6. (argou, numărabil sau nenumărabil; cu pluralul beefs) pică, ranchiună, ceartă

   He's got a beef with everyone in the room.

• 1: (alim.) cowflesh
• 2: (zool.) bovine
• 4: strength
• 5: essence
• 6: grudge

• beefcake
• beefsteak
• beefwood
• beefy

• beef jerky
• beef on weck
• beef stew
• boneless lean beef trimmings
• bully beef
• corned beef
• lean finely textured beef

• bovine

• veal

• where's the beef?

• bull
• cow
• ox

Conjugarea verbului to beef
Infinitiv	to beef
Prezent simplu pers. 3 sg.	beefs
Trecut simplu	beefed
Participiu trecut	beefed
Participiu prezent	beefing

1. a se plânge
2. a adăuga greutate, a se împlini, a se întări, a spori

   Since you stopped running, you are really beefing out.

3. (argou) a se băși, a se pârțâi, a da vânturi

   Ugh, who just beefed in here?

4. (argou) a se certa, a avea o dispută (cu cineva)

   Those two are beefing right now - best you stay out of it for now.

5. (reg., mai ales în Yorkshire) a plânge

   David was beefing last night after Ruth told him off.

• 1: complain
• 2: beef up
• 3: fart
• 4: feud
• 5: cry

• beef out
• beef up

beef (necomparabil)

1. (alim.) bovin

   We bought three beef calves this morning.

2. de vită, de vacă

   We passed a beef farm.

• feeb

• Dictionary.com
• Wiktionary

---

(Nederlands)

Din beven.

•  Audio^fișier

1. forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru beven.
2. forma de imperativ pentru beven.