beci
 Vezi și : Beci
|
Etimologie
Etimologie necunoscută. Probabil din cumană beč („fortificat”) (DAR, Pușcariu, Lr., 315), cuvânt oriental care s-a păstrat și în numele vechi al Vienei, turcă beç > română Beci (confer Șeineanu, II, 42).
Pronunție
- AFI: /beʧʲ/
Substantiv
| Declinarea substantivului beci | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | beci | beciuri |
| Articulat | beciul | beciurile |
| Genitiv-Dativ | beciului | beciurilor |
| Vocativ | beciule | beciurilor |
- pivniță.
- închisoare (în subsolul unei clădiri).
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online