avut

Din verbul a avea.

• AFI: /aˈvut/

Declinarea adjectivului avut
	Singular	Plural
Masculin	avut	avuți
Feminin	avută	avute
Neutru	avut	avute

1. care are o stare materială foarte bună; bogat.

• avuție
• înavuți

Declinarea substantivului avut
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	avut	avuturi
Articulat	avutul	avuturile
Genitiv-Dativ	avutului	avuturilor
Vocativ	avutule	avuturilor

1. avere.

Din latină populară *habutus, din latină clasică habitus.

Confer aromână avut, catalană hagut, dalmată avoit, franceză eu, friulană vût, italiană avuto, occitană agut, spaniolă veche avudo, portugheză havido, siciliană avutu, spaniolă habido și venețiană avudo.

1. forma de participiu trecut pentru avea.

• DEX '98 via DEX online

---

(armãneashti)

• avutu

Din verbul am. Provine din latină populară *habutus, din latină clasică habitus.

Confer română avut, catalană hagut, dalmată avoit, franceză eu, friulană vût, italiană avuto, occitană agut, spaniolă veche avudo, portugheză havido, siciliană avutu, spaniolă habido și venețiană avudo.

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Declinarea adjectivului avut
	Singular	Plural
Masculin	avut	'
Feminin	avutã	'

1. bogat, avut

• avutsãscu
• neavut
• priavut

• am

• Wiktionary