ocupație
Aspect
Variante
Etimologie
Din franceză occupation < latină occupatio, occupationis.
Pronunție
- AFI: /o.ku'pa.ʦi.e/
Substantiv
Declinarea substantivului ocupație | ||
f. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | ocupație | ocupații |
Articulat | ocupația | ocupațiile |
Genitiv-Dativ | ocupației | ocupațiilor |
Vocativ | ocupație | ocupațiilor |
- (luare temporară în) stăpânire de către forțele armate ale unui stat a unei părți sau a totalității teritoriului unui alt stat; cucerire.
- (jur.) luare în stăpânire, în posesiune; dobândire a unei proprietăți.
- îndeletnicire, treabă, activitate; preocupare.
- profesiune, slujbă, post.
Locuțiuni
- (loc.adj.) De ocupație = (despre forțe armate) care ocupă temporar un teritoriu, o localitate străină.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online