mardi

Vezi și : Mardi, MARDI, mårdi

Din limba rromani mar-, participiul mardo („a lovi”) (Bogrea, Dacor., I, 280; Graur 168; Juilland 167).

• AFI: /marˈdi/

Conjugarea verbului mardi
Infinitiv	a mardi
Indicativ prezent pers. 1 sg.	mardesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să mardească
Participiu	mardit
Conjugare	IV

1. (v.tranz.) (arg.) a trage cuiva o bătaie zdravănă; a bate, a lovi (zdravăn).

• bate, chelfăni, lovi

• mardeală
• mardeiaș
• mardire

• mardei

Din mardi.

1. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru mardi.

• DEX online

---

(français)

Din latină Martis dies.

• AFI: /maʁ.di/

mardi m., mardis pl.

1. marți (zi a săptămânii)

• mardi gras

---

(rumantsch)

• (reg., în dialectul sursilvan) mardis
• (reg., în dialectul sutsilvan) margis
• (reg., în dialectul surmiran) marde

Din latină Martis dies.

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

mardi m., mardis pl.

1. (dialectele grischun, puter și vallader) marți (zi a săptămânii)