facere
Etimologie
Din a face.
Pronunție
- AFI: /ˈfa.ʧe.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului facere | ||
| f | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | facere | faceri |
| Articulat | facerea | facerii |
| Genitiv-Dativ | facerei | faceriilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a (se) face și rezultatul ei.
- (În credințele religioase) creare a lumii de către Dumnezeu.
- construire, zidire.
- naștere.
Sinonime
- 1: confecționare, executare, execuție, făurire, realizare
- 2: creare, geneză, naștere, parturiție, procreare, procreație
Antonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
- Facere de bine = binefacere
- Facerea sau Cartea facerii = cartea întâi din Vechiul Testament; geneza
Expresii
- Durerile (sau chinurile) facerii = durerile pe care le suportă femeia la naștere
Referințe
(Latina)
Etimologie
Origine indo-europeană *dʰh₁-k- ← *dʰeh₁- ("a pune, a aranja").
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Verb
- a face