individ
Etimologie
Din franceză individu < latină individuum.
Pronunție
- AFI: /in.diˈvid/
Substantiv
| Declinarea substantivului individ | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | individ | indivizi |
| Articulat | individul | indivizii |
| Genitiv-Dativ | individului | indivizilor |
| Vocativ | individule | indivizilor |
- persoană privită ca unitate distinctă față de alte persoane; ins.
- (peior.) om necunoscut, suspect sau vrednic de dispreț.
- ființă de origine animală sau vegetală privită ca unitate distinctă a speței din care face parte; exemplar dintr-o categorie de ființe.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online