apel
Etimologie
Din franceză appel.
Pronunție
- AFI: /aˈpel/
Substantiv
Declinarea substantivului apel | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | apel | apeluri |
Articulat | apelul | apelurile |
Genitiv-Dativ | apelului | apelurilor |
Vocativ | ' | ' |
- citire cu glas tare a numelor unor persoane dintr-un colectiv, spre a verifica prezența lor într-un anumit loc.
- chemare scrisă sau orală adresată maselor, unei colectivități etc.
- cerere, rugăminte.
- acțiune făcută la o instanță judecătorească superioară, spre a obține anularea unei sentințe date de o instanță inferioară și judecarea în fond a procesului.
- producerea unui semnal sonor sau luminos prin care se marchează cererea de a stabili o legătură telefonică sau telegrafică.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Locuțiuni
- A face apel la cineva (sau la ceva) = a apela
Traduceri
o chemare