îmbuca
Etimologie
Din latină * imbuccare (< bucca „gură”).
Pronunție
- AFI: /ɨm.bu'ka/
Verb
| Conjugarea verbului îmbuca | |
| Infinitiv | a îmbuca |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
îmbuc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să îmbuce |
| Participiu | îmbucat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a vârî în gură ceva de mâncare; a mânca (în pripă, ce se nimerește); a înghiți ceva dintr-o dată.
- (v.refl.) (despre piese) a intra cu un capăt în altă piesă; a se împreuna, a se uni.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online