[go: up one dir, main page]
More Web Proxy on the site http://driver.im/

Avicenna

Abū ‘Alī al-Husayn ibn ‘Abd Allāh ibn Sīnā al-Balkhī (persană ابوعلى سينا/پورسينا Abu Ali Sina sau numele arab: أبو علي الحسين بن عبد الله بن سينا; deseori numit Ibn Sina sau latinizat Avicenna) (n. 980, d. 1037) a fost filosof, scriitor, medic și cercetător al naturii șiit de origine tadjic-persană. A fost interesat de mai multe domenii, printre care astronomia, alchimia, chimia și psihologia. S-a născut la 7 august 980, la Afshéna, lîngă Buhara în Persia (acum în Uzbekistan) și a murit la Hamadan, în Iran, în august 1037.

Avicenna

Era denumit de arabi, „al treilea Aristotel”.

A scris peste 300 de lucrări, în parte pierdute. A dezvoltat în mod creator unele dintre elementele înaintate ale gîndirii aristotelice. El afirmă că lumea există dintotdeauna, ca și Dumnezeu, din care ar proveni nu ca o creație, cum susțineau teologii ci ca o emanație. A afirmat existența unei legături indisolubile între materie și mișcare și a unei legități naturale universale.

Avicenna a avut o contribuție substanțială în domeniul științelor naturii (al mecanicii, mineralogiei, botanicii, zoologiei etc) contribuind la pregătirea științei experimentale moderne. Opera sa medicală a stat timp de cinci secole la baza studiului medicinii, atît în Orient cît și în Occident.

Lucrările sale au început să fie traduse în latină în prima jumătate a secolului al XII-lea.

Viața lui Avicenna

Destinul îl aruncase pe Avicenna într-una din tumultoasele perioade din istoria Iranului, când noile elemente turcești schimbau dominația iraniană din Asia Centrală iar dinastiile locale iraniene încercau să obțină o independență politică față de califatul abbasid de la Bagdad. Însă puterea de concentrare și înzestrarea intelectuală a lui Avicenna au fost într-atât de puternice încât a fost capabil să își continuie munca de creație, nelăsându-se deloc influențat de turbulențele exterioare.

.

A devenit medicul curții regale, și s-a bucurat de aprecierea conducătorului până într-atât încât a fost numit vizir în două rânduri. Ca de obicei, a suferit de asemenea și reacțiile politice și intrigile împotriva sa, fiind nevoit ca o vreme să se ascundă; la un moment dat chiar a fost întemnițat.

 
Bustul lui Avicenna instalat în 2003 de ambasada Iranului în curtea Facultății de Medicină din București

Avicenna în limba română

  • Ibn Sīnā (Avicenna), Cartea definițiilor (ediție trilingvă: arabă, română, latină). Traducere din limba arabă, studiu și bibliografie de George Grigore. Note și comentarii de George Grigore, Alexander Baumgarten, Paula Tomi și Mădălina Pantea. Tabel cronologic de Gabriel Bițună. Transcriere critică a versiunii latine a tratatului și a comentariilor lui Andrea Alpago (1546) împreună cu traducerea comentariilor în limba română de Alexander Baumgarten. Iași: Editura Polirom, Biblioteca Medievală 2012
  • Ibn Sina,"Hayy ibn Yaqzan", traducere, prezentare și note de Grete Tartler, în Grete Tartler, Înteleptul singuratic. (Ibn al-Farabi, Ibn Sina, Ibn Bagga, Ibn Tufayl),] Humanitas 2006. ISBN (10)973-50-1425-4; ISBN (13) 978-973-50-1425-4
  • Ibn Sina (Avicenna), „Epistola păsării”, prezentare, traducere și note de Grete Tartler, în România Literară nr. 35, 2012[1]
  • „Viața lui Ibn Sina (Avicenna)”, prezentare, traducere, note de Grete Tartler, în Viața Românească 7/8, 2012[7][2]
  • Ibn Sina, „Epistolă despre natura rugăciunii”, prezentare, traducere și note de Grete Tartler, în Viața Românească 3-4, 2013[3]

Bibliografie

Commons 
Commons
Wikimedia Commons conține materiale multimedia legate de Avicenna
  • Dicționar de filosofie și logică, ed. Humanitas, 1996
  • Anton Dumitriu, Istoria logicii, ed. Tehnică, 1995
  • Dicționar Enciclopedic Român, ed. Politică, 1962-1966
  • Hitti, Philip K.. 2008. Istoria arabilor. Traducere, note și index: Irina Vainovski-Mihai. București: Editura All. 544 pagini. ISBN 973-571-855-8. pp. 235-236
  • Grete Tartler, Ințeleptul singuratic, ed. Humanitas, 2006, pp. 119-142 (Ibn Sina)
  • Grete Tartler, Islam, repere culturale. Proba Orientului, ed. Paralela 45, 2012, pp. 42-47 (Ibn Sina)

Vezi și

Referințe și note

Legături externe


Format:Legătură AC