[go: up one dir, main page]
More Web Proxy on the site http://driver.im/

Zinc

elementul chimic cu numărul de ordine 30
Zinc

CupruZincGaliu
-
 
 
30
Zn
 
               
               
                                   
                                   
                                                               
                                                               
Zn
Cd
Tabelul completTabelul extins
Informații generale
Nume, Simbol, Număr Zinc, Zn, 30
Serie chimică metale de tranziție
Grupă, Perioadă, Bloc 12, 4, d
Densitate 7140 kg/m³
Culoare cenușiu albăstrui
Număr CAS 7440-66-6
Număr EINECS
Proprietăți atomice
Masă atomică 65,409 u
Rază atomică 135 (142) pm
Rază de covalență 131 pm
Rază van der Waals 139 pm
Configurație electronică [Ar]4s2 3d10
Electroni pe nivelul de energie 2, 8, 18, 2
Număr de oxidare
Oxid
Structură cristalină hexagonală
Proprietăți fizice
Fază ordinară solid
Punct de topire 419,5 °C, 692,68 K
Punct de fierbere 907 °C, 1180 K
Energie de fuziune kJ/mol
Energie de evaporare kJ/mol
Temperatură critică  K
Presiune critică  Pa
Volum molar m³/kmol
Presiune de vapori 192,2 Pa bei 692,73 K
Viteza sunetului m/s la 20 °C
Forță magnetică
Informații diverse
Electronegativitate (Pauling)
Capacitate termică masică J/(kg·K)
Conductivitate electrică S/m
Conductivitate termică 120 W/(m·K)
Prima energie de ionizare 906,4 kJ/mol
A 2-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_2}}} kJ/mol
A 3-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_3}}} kJ/mol
A 4-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_4}}} kJ/mol
A 5-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_5}}} kJ/mol
A 6-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_6}}} kJ/mol
A 7-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_7}}} kJ/mol
A 8-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_8}}} kJ/mol
A 9-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_9}}} kJ/mol
A 10-a energie de ionizare {{{potențial_de_ionizare_10}}} kJ/mol
Precauții
NFPA 704
Unitățile SI și condiții de temperatură și presiune normale dacă nu s-a specificat altfel.

Zincul este un element chimic care are simbolul Zn și numărul atomic 30. Zincul este un metal de culoare albăstruie spre alb, care devine maleabil în jurul a 100°-150 °C. Se obține din minereuri și din compuși, fiind folosit în aliaje cu alte metale pentru protejarea acestora împotriva oxidării (ruginirii).

În antichitate, înainte de a fi identificat ca element chimic, zincul era folosit pentru obținerea alamei. Un aliaj conținând aproximativ 87% zinc s-a găsit în unele ruine preistorice din Transilvania. Printre cele mai importante se numără alama, bronzul comercial, aluminiu de sudura și alpaca. Zincul nu e considerat toxic, totuși dacă se inhalează oxid de zinc (ZnO) apare o tulburare cunoscută sub numele de "tremurat de zinc".

În Europa modernă, zincul metalic a fost redescoperit de Margraff în 1746, prin reducerea calaminei cu mangalul.

Caracteristici fizico-chimice

modificare

Masa atomică a zincului este de 65,38 uam. Configurația electronilor este următoarea: [ Ar ]4s23d10. Una dintre cele mai importante caracteristici chimice este faptul că reacționează cu acid clorhidric cu efervescență, rezultând clorură de zinc și hidrogen după reacția:

Zn + 2HCl = ZnCl2 + H2

În timpul reacției se degajă o mare cantitate de hidrogen gazos, deci se poate face testul de hidrogen.

În mâncarea oamenilor, zincul e regăsit în: susan, mac, lucernă, țelină, muștar, fasole, fructe cu coajă lemnoasă, migdale, grâu întreg, semințe de dovleac și cele de floarea-soarelui, coacăz negru, pește, ouă, fructe de mare, carne de porc și cea a păsărilor de curte, produse lactate.

Zincul a fost un factor important în procedeul de descoperire al bateriei, astfel savantul Alessandro Volta l-a utilizat pentru a inventa Pila Volta, prima baterie din lume. Ea era alcătuită din diferite straturi succesive de cupru, zinc și postav îmbibat în acid sulfuric, care produceau curent electric. Această invenție a fost făcută în anul 1800.

Etimologie

modificare

Denumirea de zinc provine din cuvântul german zink, care înseamnă zinc.

Bibliografie

modificare
  • D. Marian, Metale de înaltă puritate, Editura Tehnică, 1988

Legături externe

modificare