[go: up one dir, main page]
More Web Proxy on the site http://driver.im/

Utilizator:Godfroid/Cutia de nisip

Această pagină se referă la conflictul aflat in desfășurare între Armenia și Azerbaidjan, asupra regiunii Nagorno-Karabakh. Pentru războiul ce a avut loc între anii 1988-1994, vedeți Războiul din Nagorno-Karabah.
Conflictul din Nagorno-Karabah
Informații generale
Perioadă1988–1994 (Războiul din Nagorno-Karabah)
1994–prezent (violențe sporadice, în special în apropierea frontierei)
LocCaucazul de Sud
Beligeranți
 Nagorno-Karabah

 Armenia

 Azerbaidjan
  • Forțele armate azere
  • Sprijinite de:
     Turkey[1][2][3]
    Conducători
    În prezent:
    Republica Nagorno-Karabah Bako Sahakyan (President of NKR)
    Republica Nagorno-Karabah Movses Hakobyan (Ministrul apărării din NKR)
    Armenia Serzh Sargsyan (Președintele Armeniei, Comandant Suprem)
    Armenia Seyran Ohanyan (Ministrul apărării din Armenia)
    Armenia Yuri Khatchaturov (Șeful Marelui Stat Major din Armenia)
    În prezent:
    Azerbaidjan Ilham Aliyev (Președintele Azerbaidjanului, Comandant Suprem)
    Azerbaidjan Zakir Hasanov (Ministrul apărării din Azerbaidjan)
    Azerbaidjan Najmaddin Sadigov (Șeful Marelui Stat Major din Azerbaidjan)

    Conflictul din Nagorno-Karabah se referă la confruntările militare aflate în desfășurare între etnicii azeri și cei armeni. Aceste confruntări au loc în regiunea Nagorno-Karabah din Caucaz. Conflictul a evoluat ca urmare a Războiului din Nagorno-Karabah din anii 1988-1994. Deși războiul s-a încheiat prin decizia oficială de încetare a focului, tensiunile și disputele din regiune au continuat.

    Războiul din Nagorno-Karabah (1988–94)

    modificare

    The Nagorno-Karabakh War, also known as the Artsakh Liberation War in Armenia and Nagorno-Karabakh, was an armed conflict that took place in the late 1980s to May 1994, in the enclave of Nagorno-Karabakh in southwestern Azerbaijan, between the majority ethnic Armenians of Nagorno-Karabakh backed by the Republic of Armenia, and the Republic of Azerbaijan. As the war progressed, Armenia and Azerbaijan, both former Soviet Republics, entangled themselves in a protracted, undeclared war in the mountainous heights of Karabakh as Azerbaijan attempted to curb the secessionist movement in Nagorno-Karabakh. The enclave's parliament had voted in favor of uniting itself with Armenia and a referendum, boycotted by the Azerbaijani population of Nagorno-Karabakh, was held, whereby most of the voters voted in favor of independence. The demand to unify with Armenia, which began anew in 1988, began in a relatively peaceful manner; however, in the following months, as the Soviet Union's disintegration neared, it gradually grew into an increasingly violent conflict between ethnic Armenians and ethnic Azerbaijanis, resulting in claims of ethnic cleansing by both sides.[4][5]

    Inter-ethnic clashes between the two broke out shortly after the parliament of the Nagorno-Karabakh Autonomous Oblast (NKAO) in Azerbaijan voted to unify the region with Armenia on 20 February 1988. The circumstances of the dissolution of the Soviet Union facilitated an Armenian separatist movement in Soviet Azerbaijan. The declaration of secession from Azerbaijan was the final result of a territorial conflict regarding the land.[6] As Azerbaijan declared its independence from the Soviet Union and removed the powers held by the enclave's government, the Armenian majority voted to secede from Azerbaijan and in the process proclaimed the unrecognized Republic of Nagorno-Karabakh.[7]

    Full-scale fighting erupted in the late winter of 1992. International mediation by several groups including the Organization for Security and Co-operation in Europe (OSCE) failed to bring an end resolution that both sides could work with. In the spring of 1993, Armenian forces captured regions outside the enclave itself, threatening the involvement of other countries in the region.[8] By the end of the war in 1994, the Armenians were in full control of most of the enclave and also held and currently control approximately 9% of Azerbaijan's territory outside the enclave.[9] As many as 230,000 Armenians from Azerbaijan and 800,000 Azeris from Armenia and Karabakh have been displaced as a result of the conflict.[10] A Russian-brokered ceasefire was signed in May 1994 and peace talks, mediated by the OSCE Minsk Group, have been held ever since by Armenia and Azerbaijan.

    Post-war violence

    modificare

    2008 Mardakert skirmishes

    modificare

    The 2008 Mardakert skirmishes began on 4 March after the 2008 Armenian election protests. It involved the heaviest fighting between ethnic Armenian[11] and Azerbaijani forces[12] over the disputed region of Nagorno-Karabakh[12][13] since the 1994 ceasefire after the Nagorno-Karabakh War.

    Armenian sources accused Azerbaijan of trying to take advantage of ongoing unrest in Armenia. Azerbaijani sources blamed Armenia, claiming that the Armenian government was trying to divert attention from internal tensions in Armenia.

    Following the incident, on March 14 the United Nations General Assembly by a recorded vote of 39 in favour to 7 against adopted Resolution 62/243, demanding the immediate withdrawal of all Armenian forces from the "occupied territories" of Azerbaijan.[14]

    2010 violence

    modificare

    The February 2010 Nagorno-Karabakh skirmish was a scattered exchange of gunfire that took place on February 18 on the line of contact dividing Azerbaijani and the Karabakh Armenian military forces. Azerbaijan accused the Armenian forces of firing on the Azerbaijani positions near Tap Qaraqoyunlu, Qızıloba, Qapanlı, Yusifcanlı and Cavahirli villages, as well as in uplands of Agdam Rayon with small arms fire including snipers.[15][16] As a result, three Azerbaijani soldiers were killed and one wounded.[17]

    The 2010 Mardakert skirmishes were a series of violations of the Nagorno-Karabakh War ceasefire. They took place across the line of contact dividing Azerbaijan and the ethnic Armenian military forces of the unrecognized but de facto independent Nagorno-Karabakh Republic. Both sides accused the other of violating the ceasefire regime. These were the worst violations of the cease fire (which has been in place since 1994) in two years and left Armenian forces with the heaviest casualties since the Mardakert skirmishes of March 2008.[18]

    2011 incidents

    modificare

    In late April 2011, border clashes left three Nagorno-Karabakh soldiers dead,[19] while on 5 October, two Azeri and one Armenian soldier were killed.[20]

    2012 border clashes

    modificare

    The 2012 border clashes between the armed forces of Armenia and Azerbaijan took place from late April through early June. The clashes resulted in the deaths of five Azeri and four Armenian soldiers. In all during 2012, 19 Azeri and 14 Armenian soldiers were killed.[21]

    2013 border clashes

    modificare

    In 2013, 12 Azeri and 7 Armenian soldiers were killed in border clashes.[21]

    2014 border clashes

    modificare

    In 2014, several border clashes erupted that had resulted in 16 fatalities on both sides by 20 June.[22]

    On 2 August, Azeri authorities announced that eight of their soldiers had been killed in three days of clashes with NKO forces, the biggest single death toll for the country's military since the 1994 war.[23] NKO denied any casualties on their side, while saying the Azeris had suffered 14 dead and many more injured.[23] Local officials in Nagorno-Karabakh reported at least two Armenian military deaths in what was the largest incident in the area since 2008.[24] Five more Azeri troops were killed the following night, bringing the death toll from the August clashes to at least 15. The violence prompted Russia to issue a strong statement, warning both sides not to escalate the situation further.[25]

    By 5 August, the fighting that started on 27 July had left 14 Azeri and 5 Armenian soldiers dead. Overall, 27 Azeri soldiers had died since the start of the year in border clashes.[26]

    See also

    modificare

    References

    modificare
    1. ^ en 'Nagorno-Karabah este și problema Turciei,' spune Erdoğan”. Today's Zaman. . Accesat în . ...Erdoğan a reamintit că sprijinul necondiționat acordat Azerbaidjanului... 
    2. ^ Özden Zeynep Oktav (). Turcia în secolul al XXI-lea: Problema unei noi politici externe (engleză Turkey in the 21st Century: Quest for a New Foreign Policy). Ashgate Publishing. p. 126. ISBN 9781409476559. ...sprijinul Turciei acordat Azerbaidjanului în conflictul din Nagorno-Karabah... 
    3. ^ Flanagan, Stephen J.; Brannen, Samuel (). Schimbarea rapidă a Turciei: implicații asupra relațiilor S.U.A.-Turcia (engleză Turkey's Shifting Dynamics: Implications for U.S.-Turkey Relations). Washington, DC: Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale. p. 17. ISBN 9780892065363. Granița turco-armeană este închisă din 1994, din cauza sprijinului acordat Azerbaidjanului, de către Turcia, în conflictul din Nagorno-Karabah. 
    4. ^ Rieff, David (iunie 1997). „Without Rules or Pity”. Foreign Affairs. Council on Foreign Relations. 76 (2). Accesat în . 
    5. ^ Lieberman, Benjamin (). Terrible Fate: Ethnic Cleansing in the Making of Modern Europe. Chicago: Ivan R. Dee. pp. 284–292. ISBN 1-56663-646-9. 
    6. ^ Croissant, Michael P. (). The Armenia-Azerbaijan Conflict: Causes and Implications. London: Praeger. ISBN 0-275-96241-5. 
    7. ^ It should be noted that at the time of the dissolution of the USSR, the United States government recognized as legitimate the pre-Molotov-Ribbentrop Pact 1933 borders of the country (the Franklin D. Roosevelt government established diplomatic relations with the Kremlin at the end of that year). Because of this, the George H. Bush administration openly supported the secession of the Baltic SSRs, but regarded the questions related to the independence and territorial conflicts of Georgia, Armenia, Azerbaijan and the rest of the Transcaucasus as internal Soviet affairs.
    8. ^ Four UN Security Council resolutions, passed in 1993, called on withdrawal of Armenian forces from the regions falling outside of the borders of the former NKAO.
    9. ^ Using numbers provided by journalist Thomas de Waal for the area of each rayon as well as the area of the Nagorno-Karabakh Oblast and the total area of Azerbaijan are (in km2): 1,936, Kelbajar; 1,835, Lachin; 802, Kubatly; 1,050, Jebrail; 707, Zangelan; 842, Aghdam; 462, Fizuli; 75, exclaves; totaling 7.709 km2 (2.976 mi2) or 8.9%: De Waal. Black Garden, p. 286.
    10. ^ The Central Intelligence Agency. „The CIA World Factbook: Transnational Issues in Country Profile of Azerbaijan”. Accesat în .  Military involvement denied by the Armenian government.
    11. ^ „Karabakh casualty toll disputed”. BBC News. . Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
    12. ^ a b „Fatal Armenian-Azeri border clash”. BBC News. . Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
    13. ^ „Armenia/Azerbaijan: Deadly Fighting Erupts In Nagorno-Karabakh”. Radio Free Europe/Radio Liberty. . Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
    14. ^ General Assembly adopts resolution reaffirming territorial integrity of Azerbaijan... UN.org
    15. ^ „Azerbaijan announces names of soldiers killed and wounded by Armenian fire”. News.az. Accesat în . 
    16. ^ „Azerbaijan: Baku Claims Three Dead in Karabakh Crossfire”. Eurasianet. Accesat în . 
    17. ^ „Three Azerbaijani Soldiers Killed Near Nagorno-Karabakh”. RFE/RL. Arhivat din originalul de la . Accesat în . 
    18. ^ Fuller, Liz. "OSCE, EU Condemn Karabakh 'Armed Incident'." RFE/RL. June 22, 2010. Retrieved 22 June 2010.
    19. ^ Azerbaijan goes beyond all permissible limits, two Artsakh servicemen killed
    20. ^ Armenia, Azerbaijan Report More Deadly Skirmishes
    21. ^ a b Bloody clashes between Azerbaijan and Armenia over disputed territory
    22. ^ „Armenia Says Two Soldiers Killed In Fresh Border Skirmishes”. Rferl.org. . Accesat în . 
    23. ^ a b „At least eight Azerbaijani soldiers killed on border with Armenia”. Todayszaman.com. Accesat în . 
    24. ^ Guliyev, Emil. „Azeri troops killed in clashes with Armenia as tensions flare - Yahoo News”. News.yahoo.com. Accesat în . 
    25. ^ Five more killed in clashes between Azeris, ethnic Armenians (Reuters, August 2, 2014)
    26. ^ „PUTIN MEDIATES AZERI-ARMENIAN TALKS”. Accesat în . 

    Format:Ongoing military conflicts Format:Nagorno-Karabakh Conflict



    Aceasta este o listă a echipelor naționale de fotbal masculin din întreaga lume.

    Echipe afiliate FIFA în prezent

    modificare
     
    Harta lumii cu reprezentarea celor şase federaţii continentale

    În prezent, la FIFA sunt afiliate 208 echipe naționale de fotbal masculin, prin intermediul federațiilor naționale. Acest statut le conferă posibilitatea participării la Campionatul Mondial de Fotbal, iar meciurile oficiale internaționale sunt recunoscute de FIFA. Bazându-se pe rezultatele meciurilor din ultimii patru ani, FIFA publică lunar clasamentul echipelor naționale.

    Fiecare echipă națională este, de asemenea, afiliată la una din cele 6 federații continentale:

    În plus, pe lângă afilierea la confederațiile regionale, 22 de națiuni arabe din Africa și Asia aparțin și de Uniunea Asociațiilor Arabe de Fotbal (UAFA).

    În continuare este prezentată o listă a echipelor naționale de fotbal afiliate la FIFA, în funcție de federația continentală de care aparțin. Unele dintre acestea, deși sunt membre (cu drepturi depline sau nu) în cadrul federației continentale de care aparțin, nu sunt și membre FIFA; ele vor avea o notă explicativă care va sublinia acest aspect. Același lucru se va întâmpla și cu echipele ce s-au mutat dintr-o confederație în alta.

    Pentru a stabili campioana mondială, FIFA organizează Campionatul Mondial de Fotbal. Această competiție este destinată exclusiv echipelor naționale. De asemenea, fiecare federație continentală organizează câte o competiție locală pentru a stabili cea mai bună echipă de pe fiecare continent:

    AFC (Asia)

    modificare

    Din cauza suprafeței geografice pe care se întinde Asia, AFC este împărțită în patru sub-federații:

    1: Fostă membră a OFC (1966-2006)
    2: Membră UAFA
    3: Nume oficial utilizat de FIFA și de AFC pentru Republica Populară Chineză
    4: Nume oficial utilizat de FIFA și de AFC pentru Republica Chineză (Taiwan); fostă membră a OFC (1975-1989)
    5: Nume oficiale utilizate de FIFA și de AFC; numele oficiale utilizate de EAFF sunt „Hong Kong, China” (a) și „Macao, China” (b)
    6: Nume oficiale utilizate de FIFA și de AFC pentru Coreea de Nord (a) și pentru Coreea de Sud (b)
    7: Membră AFC, dar nerecunoscută de FIFA

    CAF (Africa)

    modificare

    Din cauza suprafeței geografice pe care se întinde Africa, CAF este împărțită în cinci federații regionale:

    1: Membră UAFA
    2: Nume oficial utilizat de FIFA și de CAF pentru Republica Democrată Congo
    3: Membră asociată a CAF, dar nerecunoscută de FIFA

    CONCACAF (America de Nord, Centrală și Caraibe)

    modificare

    În funcție de zonele geografice pe care le administrează, CONCACAF este îmărțită în trei federații regionale:

    1: Membră a CFU, deși, din punct de vedere geografic, este situată în America de Nord
    2: Membră a CONCACAF (CFU), deși, din punct de vedere geografic, este situată în America de Sud
    3: Membră cu drepturi depline a CONCACAF, dar nerecunoscută de FIFA

    CONMEBOL (America de Sud)

    modificare

    OFC (Oceania)

    modificare

    1: Membră asociată a OFC, dar nerecunoscută de FIFA
    2: Membră provizorie a NF-Board
    3: Membră a AFC între anii 1964 și 1966
    4: Nume oficial utilizat de FIFA și de OFC pentru Polinezia Franceză

    UEFA (Europa)

    modificare

    1: Nume oficial utilizat de FIFA și de UEFA pentru Irlanda
    2: Fostă membră a (AFC) (1954–1974); neafiliată (1974-1991)
    3: Fostă membră a (AFC) (1998–2002)
    4: Nume oficial utilizat de FIFA și de UEFA pentru Macedonia

    Echipe neafiliate la FIFA

    modificare

    Aceste echipe naționale nu sunt afiliate la FIFA. Întrucât federațiile naționale de care aparțin nu sunt membre FIFA, aceste echipe nu pot participa la Campionatul Mondial, iar meciurile lor internaționale nu sunt recunoscute ca fiind oficiale.

    Membre ale confederațiilor afiliate la FIFA

    modificare

    Un număr de echipe naționale ce sunt membre ale federațiilor continentale, nu sunt și membre FIFA și ca atare nu pot participa la Campionatul Mondial de Fotbal. Cu toate acestea, lor le este permisă participarea la competițiile continentale. Aceste echipe naționale sunt scrise mai sus cu litere aldine, în dreptul federațiilor de care aparțin, alături de o notă de subsol ce le precizează statutul.

    Națiuni suverane neafiliate

    modificare

    Echipele de fotbal ce reprezintă următoarele națiuni suverane nu sunt membre FIFA și nici membre ale vreunei federații continentale:


    1. Membră a Grupului de Lucru pentru Națiuni Mici al FIFA (engleză FIFA Small Nations Working Group) [2]
    2. Federația de fotbal din Monaco a fost unul dintre membri fondatori ai NF-Board în anul 2001, dar a părăsit organizația în 2010[3]
    3. Sudanul de Sud a transmis actele necesare afilierii sale atât la CAF, cât și la FIFA și așteaptă un răspuns în acest sens la începutul anului 2012[4]
    4. Nu a existat niciodată o „echipă națională de fotbal a Regatului Unit” care să fi participat la vreun meci oficial, dar au existat 3 partide amicale în care echipa a purtat acest nume. O echipă care să reprezinte întreg Regatul Unit a fost utilizată oficial doar la Jocurile Olimpice (cea mai recentă astfel de participare este cea din calificările pentru Jocurile Olimpice din 1972) sub numele de „Marea Britanie”; în rest, Regatul Unit este reprezentat de echipe diferite pentru fiecare dintre țările constituante

    Insulele Marshall este singurul stat suveran care nu are o federație națională de fotbal și singurul stat suveran a cărui echipă națională de fotbal nu a înregistrat niciun meci oficial.

    State suverane neafiliate, cu recunoaștere internațională limitată

    modificare

    Există două state cu recunoaștere internațională limitată care sunt membre cu drepturi depline ale FIFA, ele fiind amintite mai sus: Palestina și Republica Chineză; aceasta din urmă este deseori numită „China Taipei”, din cauza obiecțiilor formulate de Republica Populară Chineză. Alte două state cu recunoaștere internațională limitată dețin echipe de fotbal active, dar care nu sunt afiliate FIFA și nici confederațiilor locale. Ambele au fost membre ale grupului de lucru al națiunilor neafiliate FIFA, [2] grup ale cărui activități au fost momentan suspendate. [5]

    În plus, Republica Arabă Democrată Saharawi a deținut o echipă de fotbal ce a reprezentat-o în anii '80, dar care de-atunci a devenit inactivă. Alte patru state cu recunoaștere internațională limitată nu au fost reprezentate niciodată de vreo echipă de fotbal activă: Abhazia, Nagorno-Karabah, Osetia de Sud și Transnistria.

    Criteriile de afiliere la FIFA statutează:

    Principala condiție a acceptării unei cereri de afiliare la FIFA este reprezentată de recunoașterea internațională și generală a statului respectiv și de afilierea sa la ONU. [6] Totuși, această regulă nu este aplicată retroactiv[7] și ca urmare, 24 de membre FIFA nu sunt, în prezent, recunoscute internațional ca fiind națiuni suverane.[8]

    Non-sovereign associations may still join FIFA in specific circumstances. In particular, an exception is made for associations representing a dependency, which may apply for membership if authorised by the association in its parent state.[7][5] Most recently, this was allowed for New Caledonia in 2004; this was on the grounds of the distance of New Caledonia from its 'parent' nation, France.[9] By contrast, both Zanzibar and Gibraltar - who would compete in the same confederation as their parent state - have had their application to join FIFA rejected, [9] though In 2011, the Court of Arbitration for Sport issued a ruling on the issue of Gibraltar's potential membership of UEFA, stating that it "must do everything in its power to allow Gibraltar entry into the organisation by June 2012".[5]

    A variety of other national, separatist, sub-national and pseudo-national teams compete in football matches outside of FIFA's jurisdiction.[9] In 2001, the N.F.-Board (Nouvelle Fédération-Board), was founded to promote international football among sovereign nations, unrecognised nations, regions and stateless peoples that are not members of FIFA, and to assist in their possible future membership of FIFA. However, the NF board does not maintain a full list of its members. Twenty five different organisations were listed in their April 2010 rankings,[10] a further two were not listed but participated in the 2010 VIVA World Cup,[11] whilst five more are listed as part of the "Consejo Sudamericano de Nuevas Federaciones", which is the South American confederation of NF-Board.[12]

    The nature of these other teams is heterogeneous: whilst some such as Catalonia or Tibet play semi-regularly, often against FIFA member nations, others are much less active. For a full list of teams that have been documented, see the list of non-national representative teams in men's football.


    AFC (Asia)

    modificare

    CAF (Africa)

    modificare

    CONCACAF (America de Nord, Centrală și Caraibe)

    modificare

    OFC (Oceania)

    modificare

    NF-Board

    modificare

    Aceste echipe sunt membre cu drepturi depline sau membre provizorii ale NF-Board (franceză Nouvelle Fédération-Board), o organizație care promovează fotbalul în statele suverane, statele nerecunoscute și orice regiune nemembră FIFA. Ea le acordă acestora sprijin în tentativa lor de a deveni cândva membre FIFA.

    Membre cu drepturi depline

    Membre provizorii

    1: Numele echipei reprezentative a Teritoriului Britanic din Oceanul Indian.

    „Consiliul Noilor Federații Sud-Americane de Fotbal” (spaniolă Consejo Sudamericano de Nuevas Federaciones) este confederația ce reprezintă țările afiliate la NF-Board, situate în America de Sud.

    Membre cu drepturi depline

    • Atacameño (Likan-Antay)
    • Chile  Insulele Juan Fernandez

    Membre asociate

    Uniunea Fotbalului Internațional

    modificare

    IFU este o organizație creată cu scopul de a oferi șansa de a disputa meciuri internaționale, echipelor naționale și echipelor din regiunile autonome recunoscute, care nu sunt membre FIFA. Din octombrie 2009, două echipe naționale s-au afiliat ca membre provizorii la această organizație.

    Membre provizorii

    State suverane neafiliate

    modificare

    Echipele de fotbal ce reprezintă următoarele state suverane nu sunt membre FIFA, NF-Board și nici ale vreunei confederații continentale:

    1. În februarie 2008, Republica Kosovo a fost declarată, unilateral, independentă. Până la 12 ianuarie 2010, 65 de țări au recunoscut independența Kosovo
    2. Echipa națională de fotbal a Marii Britanii nu a participat până acum decât la Jocurile Olimpice (cea mai recentă particpare este cea din calificările pentru Olimpiada din 1972) și la trei meciuri amicale; în rest, Marea Britanie este reprezentată de echipe diferite pentru fiecare țară membră a Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord

      Insulele Marshall este singurul stat suveran al cărei echipă națională de fotbal nu a înregistrat niciun meci oficial.

    Foste state afiliate la FIFA

    modificare

    Ca urmare a dispariției națiunilor sau teritoriilor pe care le reprezentau, următoarele echipe naționale s-au desființat. De amintit că această listă nu cuprinde toate modificările apărute de-a lungul timpului, privitoare la anumite echipe - de exemplu, Croația, a avut o echipă națională de fotbal, după care țara a fost încorporată în cadrul altui stat (la fel s-a întamplat și cu echipa națională de fotbal), pentru ca ulterior, când și-a recăpătat independența, Croația să-și refacă și echipa națională de fotbal.

    Echipă Echipă succesoare, moștenitoare a palmaresului Alte echipe succesoare Explicații
    Cehoslovacia  Cehoslovacia Cehia  Cehia
    Slovacia  Slovacia
    A reprezentat Cehoslovacia până în 1993, când aceasta s-a divizat în Cehia și Slovacia.
      Saarland Germania  Germania de Vest Între 1950 și 1956, a reprezentat Protectoratul Saarland, înainte ca acesta să fie absorbit de către Republica Federală Germania.
    Germania  Germania de Vest Germania  Germania Între 1950 și 1990, înainte de reunificarea cu Germania de Est, a reprezentat Republica Federală Germania. A fost considerată succesoarea echipei de fotbal ce a reprezentat statul german între 1908 și 1942.
    Germania de Est  Germania de Est Germania  Germania Între 1952 și 1990, înainte de absorbția într-o Germanie unită, a reprezentat Germania de Est.
      Irlanda Irlanda de Nord  Irlanda de Nord Republica Irlanda  Republica Irlanda A reprezentat Irlanda până la secesiunea Statului Irlandez Liber de Regatul Unit, din 1922. Echipa a fost cunoscută în continuare sub numele de Irlanda, selecționând chiar câțiva jucători din Statul Irlandez Liber, ulterior denumit Republica Irlanda. Acest lucru s-a întâmplat până în anul 1953, când, pentru a reflecta așezarea sa geografică, statul a fost redenumit Irlanda de Nord.
      Vietnamul de Nord Vietnam  Vietnam A reprezentat Vietnamul de Nord din 1949 și până la reunificarea cu Vietnamul de Sud din 1975.
      Vietnamul de Sud Vietnam  Vietnam A reprezentat Vietnamul de Sud din 1949 și până la reunificarea cu Vietnamul de Nord din 1975.
      Yemenul de Nord   Yemen A reprezentat Yemenul de Nord din 1965 și până la reunificarea cu Yemenul de Sud din 1990.
    Republica Populară Democrată a Yemenului  Yemenul de Sud   Yemen A reprezentat Yemenul de Sud din 1965 și până la reunificarea cu Yemenul de Nord din 1990.
      Republica Arabă Unită Egipt  Egipt Siria  Siria Între 1958 și 1961, înainte de secesiunea Siriei, a reprezentat Republica Arabă Unită. Era considerată succesoarea fostei echipe naționale de fotbal a Egiptului, care a devenit ulterior și succesoarea sa. Până în 1970, echipa a fost cunoscută în continuare sub numele de Republica Arabă Unită.
    Uniunea Republicilor Sovietice Socialiste  Uniunea Sovietică   CSI Estonia  Estonia
    Letonia  Letonia
    Lituania  Lituania
    Între 1924 și 1991, înainte de dizolvarea sa, a reprezentat Uniunea Sovietică. Era considerată succesoarea echipei de fotbal ce reprezentase în trecut Imperiul Rus.
      CSI Rusia  Rusia Armenia  Armenia
    Azerbaidjan  Azerbaidjan
    Belarus  Belarus
    Georgia  Georgia
    Kazahstan  Kazahstan
      Kârgâzstan
    Republica Moldova  Republica Moldova
      Tadjikistan
    Turkmenistan  Turkmenistan
    Ucraina  Ucraina
    Uzbekistan  Uzbekistan
    În 1992, a reprezentat Comunitatea Statelor Independente și Georgia, până în momentul creării de state separate pentru fiecare din națiunile membre.
    Iugoslavia  Iugoslavia   Republica Federativă Iugoslavia Bosnia și Herțegovina  Bosnia și Herțegovina
    Croația  Croația
    Macedonia de Nord  Macedonia
    Slovenia  Slovenia
    Între 1990 și 1992, înainte de dizolvarea Republicii Socialiste Federative Iugoslavia în Bosnia și Herțegovina, Croația, Republica Federativă Iugoslavia, Macedonia și Slovenia, a reprezentat Iugoslavia.
      Republica Federativă Iugoslavia, ulterior denumită Serbia și Muntenegru Serbia  Serbia Muntenegru  Muntenegru Între 1992 și 2006, înaintea divizării în Serbia și Muntenegru, a reprezentat Republica Federativă Iugoslavia, care, din 2003 a fost redenumită Serbia și Muntenegru.


    Redenumiri

    modificare

    În urma unificărilor sau dizolvărilor unor state, unele dintre acestea au fost redenumite, fără a-și modifica granițele:

    References

    modificare
    1. ^ en Mazembe își păstrează titlul (engleză Holders Mazembe remain standing) FIFA.com - 16 noiembrie 2010. Accesat la 27 ianuarie 2012.
    2. ^ a b en Grupul de lucru al FIFA pentru sprijinirea națiunilor și teritoriilor mici și nerecunoscute (engleză FIFA working group to help small unrecognized nations and territories) - PlayTheGame.org - 06 mai 2010. Accesat la 30 ianuarie 2012.
    3. ^ en Monaco iese din NF Board (engleză Monaco quits NF Board) - Outcasts Blog - 25 mai 2010. Accesat la 30 ianuarie 2012.
    4. ^ en Fotbal internațional: starea fotbalului în Sudan (engleză World Football: The State Of Football In Sudan) - Bleacher Report - 21 decembrie 2011. Accesat la 30 ianuarie 2012
    5. ^ a b c en Regulamentele CAS în favoarea Gibraltarului (engleză CAS rules in favour of Gibraltar) - Outcasts Blog - 05 septembrie 2011. Accesat la 30 ianuarie 2012
    6. ^ en Outcasts: Tărâmurile uitate de FIFA (engleză Outcasts: The Lands That FIFA Forgot) Menary, Steven. 26 ianuarie 2012. Accesat la 30 ianuarie 2012
    7. ^ a b Fifa Statutes FIFA, May 2008
    8. ^

      1.Teritoriu organizat, dar neîncorporat de Statele Unite ale Americii
      2.Regiune administrativă specială a Chinei
      3.Stat suveran cu recunoaștere internațională limitată
      4.Teritoriu britanic de peste mări
      5.Țară constituantă a Regatului Țărilor de Jos
      6.Teritoriu neorganizat și neîncorporat de Statele Unite ale Americii
      7.Stat aflat în asociație liberă cu Noua Zeelandă
      8.Teritoriu francez de peste mări
      9.Țară constituantă a Regatului Unit
      10.Țară constituantă a Regatului Danemarcei

    9. ^ a b c Menary, Steven. 2007. When is a National Team not a National Team? Sport in Society 10(2), 195–204
    10. ^ NFB News Bulletin April 2010
    11. ^ NFB News Bulletin May 2010
    12. ^ CSANF affiliated FAs members