Sully Prudhomme

"...ca o recunoaștere specială a artei lui poetice, vădind un înalt idealism, perfecțiune artistică și o rară îmbinare între calitățile inimii și cele ale intelectului" ^[7].

S-a născut la Paris. Încă din adolescență era pasionat de științele exacte.După un stagiu în administrația uzinei metalurgice de la Creusot și un început de studii de drept, se consacră literaturii, beneficiind de o moștenire care îi asigură independența materială. În cadrul societății literare "Conférence de La Bruyère" își citește primele versuri. Îi cunoaște pe Leconte de Lisle și pe José Maria de Heredia.În anul 1865 publică volumul de versuri de factură parnasiană Stances et poèmes. În volumele următoare Les solitudes și Les Vaines Tendresses, se manifestă un lirism personal oarecum surprinzător la un poet etichetat ca "parnasian". Evoluează către o poezie filosofico-didactică (La Justice,Le Bonheur), caracterizată de Ferdinand Brunetière ca o "încercare laborioasă și oarecum sterilă de a rezuma în versuri Critica rațiunii pure". În Le Zénith, preocupările lui Sully Prudhomme (care sunt și cele ale epocii sale) de a uni știința cu poezia în numele progresului devin și mai evidente. Virtuoz al sonetului, al formelor de versificație dificile, poetul practică tot mai mult o poezie persuasivă, în care "pledează" pentru idealul său scientist. În 1881 este ales membru al Academiei franceze. Sully Prudhomme este înmormântat la cimitirul Père Lachaise din Paris.

• Stances et poèmes (Stanțe și poeme), 1865
• Les épreuves 1866
• Les solitudes (Singurătațile), 1869
• La France, 1874
• Les Vaines Tendresses (Zădărniciile iubirii), 1875
• Le Zénith (Zenitul), 1876
• La Justice (Dreptatea), 1878
• Le Bonheur (Fericirea), 1888

• Que sais-je? (filosofie), 1896
• Testament poétique (Testament poetic), 1901
• La Vraie religion selon Pascal (Adevărata religie după Pascal), 1905

"Domnul Sully Prudhomme este un filosof, și el a vrut să confere poeziei filosofice mai multă rigoare, mai multa exactitate decât ar fi avut ea vreodată. Într-adevăr, el a realizat în exprimarea ideilor o claritate, în înlănțuirea raționamentelor o ordine, în expunerea ideilor o precizie ce nu au mai fost atinse. Iar filosofia pe care ne-o înfațișează impregnată de știința, atentă la descoperirile, la ipotezele istoriei naturale, ale fizicii, este cu adevărat filosofia zilelor" (Lanson, Historie de le littérature française).

• en Biografie Nobel
• en Biografie și bibliografie
• en Enciclpoedia Britanică
• Poèmes: [1] i [2]
• Les Vaines Tendresses Arhivat în 26 februarie 2011, la Wayback Machine. HTML, PDF in libro veritas Arhivat în 26 februarie 2011, la Wayback Machine.