Soteriologie
| Deși acest articol conține o listă de referințe bibliografice, sursele sale rămân neclare deoarece îi lipsesc notele de subsol. Puteți ajuta introducând citări mai precise ale surselor. |
Soteriologia (din greacă sotêria, „mântuire”, și logos, „cuvânt”, „discurs”) este un domeniu al teologiei, parte a dogmaticii. Soteriologia se ocupă cu studiul mântuirii (salvării) omului. În Micul dicționar enciclopedic[1] soteriologia este definită ca fiind un capitol al dogmaticii creștine privitor la învățătura despre „mântuire” a lui Iisus Hristos.
Istoric
modificareEpiscopul Atanasie cel Mare (295-373), în perioada în care extinderea arianismului a cerut un răspuns sistematic al adevărului de credință, a tratat subiectul Întrupării lui Dumnezeu, axându-se pe îndumnezeirea omului ca rezultat al întrupării lui Dumnezeu.
Ulterior s-a conturat învățătura conform căreia mântuirea omului nu este posibilă în afara Bisericii. Unul din reprezentanții acestei învățături a fost episcopul Ciprian de Cartagina.
În evul mediu latin unul din teoreticienii soteriologiei a fost Anselm de Canterbury. Soteriologia a mai fost dezvoltată de Toma de Aquino, apoi de Martin Luther.
Note
modificare- ^ Mic dicționar enciclopedic, Editura enciclopedică română, București, 1972
Bibliografie
modificare- Mysterium Salutis, monografie omagială pentru Hans Urs von Balthasar la împlinirea vârstei de 60 de ani, 5 volume, Köln 1965.